Tezaurul descoperit la Arrubium Măcin

În anul 1908 un mocan care păștea oile printre ruinele castrului roman a descoperit un vas care conținea 598 de monede, majoritatea din bronz argintat. În anul 1941 Constantin Moisil consemnează acest tezaur în inventarul numismatic al Bibliotecii Academiei Române după ce inițial a făcut parte din mai multe colecții particulare.

O caracteristică a acestui tezaur o constituie faptul că monedele descoperite provin din toate părțile imperiului roman, fiind prezente douăsprezece ateliere monetare! Perioadele de batere a acestor monede au fost anii 318-320 pentru 464 dintre monede și 321-324 adică după reforma monetară a imperiului din 318, pentru restul pieselor.

Pentru monedele din prima perioadă pe primul loc se află monetăria din Heraclea, cu un reprezentativ 43,31 % din nummii emişi între 318-320. Heraclea este urmată de atelierele constantiniene de la Thessalonic şi Siscia şi de atelierul licinian din Cyzicus, ocupând respectiv locurile doi, trei şi patru, cu 15,30%, 14,22% şi 11,20%. Cu procentaje sub un prag acceptabil de reprezentativitate, aflăm monetăriile din Nicomedia şi Ticinum, cu 5,38% şi 4,74%, urmate, în ordine, pe ultimele locuri, de atelierele monetare din Antiochia şi Arelate cu 1,72%, Aquileia, cu 1,50% şi cu procente sub 1 %, Treveri şi Londinium.

Principalele monetării care alimentează tezaurul de la Arrubium în anii 321-324 sunt Siscia şi Aquileia cu 32,33% şi 22,50%, pe locul III urmând Heraclea cu numai 13,53%. Locurile IV şi V sînt ocupate de Thessalonica şi Ticinum cu 12,78%, iar pe locul VI se află îndepărtata monetărie din Arelate cu 5,26%. Ultimul loc, cu O,75%, este ocupat de Sirmium, atelier recent deschis în acele timpuri şi cu o producţie redusă.

Trebuie amintit și contextul în care aceste monede s-au bătut și tezaurizat la Arrubium. Cetatea este un punct de control al vadurilor de trece a Dunării iar Scitia (Scythia) Minor, provincie ce ar corespunde azi Dobrogei, se afla sub presiunea tot mai mare a lui Licianianus Licinius care va pierde conducerea provinciei în 324 în favoarea lui Constantin cel Mare după bătălia dintre cei doi împărați de la Adrianopolis.

Un alt punct important o constituie și calitatea monedelor bătute de cei doi împărați. Astfel se explică interesul scăzut pentru tezaurizarea monedelor liciniene care erau din bronz în favoarea monedelor lui Constantin cel Mare care erau din bronz acoperit cu argint.