Justitia : teoria ca teoria dar practica ne omoară!
De Virgil Andronescu
Se spune că justiţia e oarbă. Da, Justiţia e oarbă! Recunoaşterea şi însuşirea acestui punct de vedere venit chiar din partea unor politicieni din parlamentul româniei ar trebui să ne dea de gândit. Birourile justiţiabililor sunt ticsite de dosare, lăsându-le deoparte pe cele care zac uitate de ani de zile prin sertarele aceloraşi birouri.
La ora actuală sunt peste 4 milioane de dosare pe rolurile instanţelor de judecată, multe dintre acestea fiind dosare pentru mici găinării, scandaluri de colţ de stradă, divorţuri, etc., în timp ce schema personalului din judecătorii conţine acelaşi număr de judecători rămas din 1989. Marile dosare de corupţie zac prăfuite prin sertare, toată lumea a uitat de ele! S-a pune problema descongestionării şi deblocării, a reglării funcţionării justiţiei din România. Cum se va face?
De către cine şi când? Când va fi justiţia capabilă să cerceteze cu mai multă atenţie dosarele, să judece imparţial şi să dea soluţii corecte. Dar să spunem că cu toate nemulţumirile create în sistem de modernizare şi reaşezare pe baze europene, justiţia din România va deveni mai maleabilă, va avea mai mult timp pentru studierea atentă a dosarelor importante şi va da soluţii corecte şi cinstite pentru cetăţeanul de rând. Costurile pecuniare ar fi mai mici, timpul pierdut prin tribunale s-ar reduce semnificativ, termenele de judecare ar fi scurtate şi dreptatea ar fi în mai mare măsură de partea celor ce o au. Chiar dacă pare o teorie cel puţin idealistă, poate nebunească, eu zic că merită să încercăm deşi nu mai avem timp de experimente şi de lamentări, încrederea în justiţie a cetăţeanului s-a erodat aproape de maxim.
Din expertize se câştigă bani mulţi, taxele de timbru sunt mari şi vor mai creşte în curând, onorariile avocaţilor sunt exagerate, transportul la instanţe, pierderea zilelor de muncă şi stressul continuu... Toate acestea sunt atuuri pentru unii iar pe alţii îi duc la ruină. Poate că totuşi se va reuşi o minimă reformă a Ministerului Public, a Curţii Supreme de Justiţie, a Consiliului Suprem al Magistraturii! Dar tot ce e bun “afară”, implementat în ţărişoara noastră se transformă într-un dezastru.
Dacă până la soluţionarea unui dosar ajuns în instanţa de judecată trec între 2 şi 10 ani, ce încredere să mai avem în justiţie? Speranţa ar veni dintr-un sistem reformat, bine uns pecuniar şi capacitat la nivel maxim de competenţă profesională şi probitate morală, unde se mizează pe costuri relativ mari şi pe rezolvări pe termen mediu şi lung. Un drum lung, început şi abandonat la fiecare schimbare de guvern ori de ministru, un drum anevoios şi încâlcit în meandrele politicii şi intereselor de breaslă ori de partid. Sunt voci care spun că şi această posibilă “reformare” ar aduce unora capital politic, altora foarte mulţi bani iar altora mai multe necazuri.
Cetăţeanul din România cum are un conflict, un litigiu dă fuga la tribunal. Mentalitatea nu se schimbă aşa uşor iar în cei 20 ani s-au înmulţit dosarele de pe birourile judecătorilor de, 1 din 4 români merg în instanţă, cîştigul fiind de obicei a celui care nu are dreptatea de partea lui. Confidenţialitatea a ceea ce se întâmplă la instanţe nu e respectată, dosare “grele” apar în presă, iar câştigul se împarte la doi.Speranţe sunt, trebuie doar exploatate oportunităţile şi fructificate rezolvările printr-o reformă transparentă, prin tăierea răului de la rădăcină, în rândul rândul justiţiabililor.
Vom trăi şi vom vedea, cum spune românul! Şi mai e o vorbă: teoria ca teoria dar practica ne omoară!
La ora actuală sunt peste 4 milioane de dosare pe rolurile instanţelor de judecată, multe dintre acestea fiind dosare pentru mici găinării, scandaluri de colţ de stradă, divorţuri, etc., în timp ce schema personalului din judecătorii conţine acelaşi număr de judecători rămas din 1989. Marile dosare de corupţie zac prăfuite prin sertare, toată lumea a uitat de ele! S-a pune problema descongestionării şi deblocării, a reglării funcţionării justiţiei din România. Cum se va face?
De către cine şi când? Când va fi justiţia capabilă să cerceteze cu mai multă atenţie dosarele, să judece imparţial şi să dea soluţii corecte. Dar să spunem că cu toate nemulţumirile create în sistem de modernizare şi reaşezare pe baze europene, justiţia din România va deveni mai maleabilă, va avea mai mult timp pentru studierea atentă a dosarelor importante şi va da soluţii corecte şi cinstite pentru cetăţeanul de rând. Costurile pecuniare ar fi mai mici, timpul pierdut prin tribunale s-ar reduce semnificativ, termenele de judecare ar fi scurtate şi dreptatea ar fi în mai mare măsură de partea celor ce o au. Chiar dacă pare o teorie cel puţin idealistă, poate nebunească, eu zic că merită să încercăm deşi nu mai avem timp de experimente şi de lamentări, încrederea în justiţie a cetăţeanului s-a erodat aproape de maxim.
Din expertize se câştigă bani mulţi, taxele de timbru sunt mari şi vor mai creşte în curând, onorariile avocaţilor sunt exagerate, transportul la instanţe, pierderea zilelor de muncă şi stressul continuu... Toate acestea sunt atuuri pentru unii iar pe alţii îi duc la ruină. Poate că totuşi se va reuşi o minimă reformă a Ministerului Public, a Curţii Supreme de Justiţie, a Consiliului Suprem al Magistraturii! Dar tot ce e bun “afară”, implementat în ţărişoara noastră se transformă într-un dezastru.
Dacă până la soluţionarea unui dosar ajuns în instanţa de judecată trec între 2 şi 10 ani, ce încredere să mai avem în justiţie? Speranţa ar veni dintr-un sistem reformat, bine uns pecuniar şi capacitat la nivel maxim de competenţă profesională şi probitate morală, unde se mizează pe costuri relativ mari şi pe rezolvări pe termen mediu şi lung. Un drum lung, început şi abandonat la fiecare schimbare de guvern ori de ministru, un drum anevoios şi încâlcit în meandrele politicii şi intereselor de breaslă ori de partid. Sunt voci care spun că şi această posibilă “reformare” ar aduce unora capital politic, altora foarte mulţi bani iar altora mai multe necazuri.
Cetăţeanul din România cum are un conflict, un litigiu dă fuga la tribunal. Mentalitatea nu se schimbă aşa uşor iar în cei 20 ani s-au înmulţit dosarele de pe birourile judecătorilor de, 1 din 4 români merg în instanţă, cîştigul fiind de obicei a celui care nu are dreptatea de partea lui. Confidenţialitatea a ceea ce se întâmplă la instanţe nu e respectată, dosare “grele” apar în presă, iar câştigul se împarte la doi.Speranţe sunt, trebuie doar exploatate oportunităţile şi fructificate rezolvările printr-o reformă transparentă, prin tăierea răului de la rădăcină, în rândul rândul justiţiabililor.
Vom trăi şi vom vedea, cum spune românul! Şi mai e o vorbă: teoria ca teoria dar practica ne omoară!
Autor Virgil Andronescu
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu