IPP : Transparenta, Eficacitatea si Credibilitatea procesului de achizitii publice
Desi ar fi trebuit sa creeze cea mai mare piata de achizitii de servicii si produse, Sistemul Electronic de Achizitii Publice nu contribuie în acest moment nici la formarea unui mediu de afaceri competitiv, nici la cresterea transparentei despre modul în care se cheltuiesc banii publici în România.
De altfel, un recent sondaj al IPP în domeniu arata ca aproape 90% dintre români cred ca procesul de achizitii publice din România este unul corupt, ceea ce demonstreaza ca România are o grava problema de credibilitate în ceea ce priveste cheltuirea banilor publici.
Este una dintre principalele concluzii ale unei analize nationale realizate de catre Institutul pentru Politici Publice (IPP) despre problemele din sistemul de achizitii publice care provin atât din lege, cât si din incapacitatea statului de a urmari eficienta cheltuirii banilor publici (din surse interne sau externe - fonduri europene).
Studiul care face parte din proiectul The current economic challenges - an opportunity for increasing transparency and accountability in spending public resources through the public procurement process coordonat de catre Institutul pentru Politici Publice (IPP) si realizat cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti, prin Programul Democracy Grants, contine atât analize statistice asupra datelor accesate de la Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice (ANRMAP), cât si asupra celor obtinute direct de la un esantion de autoritati contractante, aferente anilor 2009 si 2010.
Studiul avanseaza în final si un set de recomandari - respectiv 3 scenarii de politica publica care pot remedia situatia nesatisfacatoare din acest domeniu. IPP solicita explicit factorilor decizionali sa adopte cât mai curând masuri pentru a îndrepta neregulile sesizate, Institutul comunicând deja ANRMAP concluziile prezentei cercetari.
Transparenta
Anual, în SEAP se înregistreaza peste 80.000 de proceduri de atribuire de contracte din bani publici, însa informatiile despre derularea contractelor nu sunt disponibile în prezent de o maniera centralizata si usor accesibila publicului. Sistemul electronic, ca de altfel întreaga legislatie din domeniu, nu au fost concepute din perspectiva respectarii dreptului cetateanului la informatii, acesta fiind si beneficiarul ultim al oricarei investitii din bani publici.
Un contract pentru o lucrare de modernizare a unui drum judetean în valoare de peste 40 de milioane de euro, încheiat de un Consiliu Judetean cu firma care, întâmplator câstiga cei mai multi bani din contracte cu statul, ajunge sa fie modificat de nu mai putin de 10 ori, iar valoarea însumata a actelor aditionale la contract sa fie mai mare decât valoarea contractului însusi - iar aceste informatii nu sunt cunoscute decât de cele doua parti direct implicate, ca si când investitia nu s-ar realiza pentru interesul cetatenilor.
Transparenta reprezinta o solutie atât pentru încurajarea unei competitii autentice în acest cadru, dar si pentru prevenirea oricaror potentiale situatii de coruptie, de aceea studiul aloca un capitol lipsei de transparenta a sistemului. Concluzia generala este ca SEAP trebuie schimbat radical, gândit prin prisma cetateanului - contribuabil caruia trebuie sa i se permita sa identifice usor orice informatie despre achizitiile din România, dupa multiple criterii de cautare, de la anuntul de organizare a licitatiei pâna la procesul verbal de receptie a lucrarii/serviciului, cu toate eventualele acte aditionale.
Daca SEAP nu permite unui cetatean urmarirea tuturor acestor aspecte, nici autoritatile contractante, cu câteva exceptii pe care IPP le-a mentionat în studiu, nu fac eforturi, din proprie initiativa, în acest sens. Presedintia României, de exemplu, refuza sa puna la dispozitia IPP informatii detaliate despre contractele de achizitii încheiate în ultimii ani, folosind un tertip care excede prevederile legii accesului la informatii de interes public. Presedintia raspunde solicitarii IPP ca nu îi va da niciun document, dar îi va permite sa le citeasca la Palatul Cotroceni si eventual sa memoreze toate informatiile din respectivele documente. Astfel de raspunsuri dovedesc câta rezistenta opune sistemul transparentei în domeniu, acesta fiind motivul pentru care IPP a actionat în instanta 19 autoritati publice locale si centrale numai în cadrul acestei documentari.
Din pacate nici sectorul privat nu este mai dispus sa stimuleze o transparenta si, pe cale de consecinta, o crestere a competitiei libere pe piata, în special în anumite domenii de activitate unde este aproape evidenta o împartire a pietei între câtiva mari jucatori (ex: piata serviciilor comunitare de utilitati publice). Printre alte practici oculte si profund condamnabile din punctul de vedere al IPP se mai numara si acelea de a introduce clauze de confidentialitate privind secretul comercial sau protectia drepturilor de proprietate intelectuala în contracte de achizitie publica ce sunt, eminamente, informatii de interes public. În ce priveste contestatiile la procedurile de atribuire, desi aparent gândit ca un mecanism care sa asigure accesul egal al tuturor ofertantilor la piata de achizitii, în realitate a ajuns sa fie utilizat ca un mijloc de sicanare a autoritatii contractante sau a competitorului, în conditiile în care tocmai firmele se opun cel mai mult accesului la documentele depuse în procesul de participare la o licitatie, inclusiv oferta tehnica.
Cine, ce si cât tranzactioneaza prin SEAP
Prelucrând un volum de 161.628 de contracte atribuite/înregistrate în SEAP la nivelul anilor 2009 si 2010[3] si analizând toate licitatiile deschise, licitatiile restrânse, negocierile si procedurile de dialog competitiv, IPP a constatat ca se cheltuiesc peste 10 miliarde de euro anual pe contracte de achizitie publica atribuite prin intermediul Sistemului Electronic de Achizitii.
În acelasi timp, utilizând raspunsurile comunicate direct IPP, în temeiul legii nr. 544/2001 de un numar de 170 autoritati contractante, estimam ca suma de 10 miliarde de euro anual reprezinta doar un procent de aproximativ 40% din suma totala estimata a fi contractata anual de autoritatile publice centrale si locale pentru achizitii de bunuri, servicii sau lucrari prin alte mijloace decât cele electronice.
De altfel, raportând cifrele oficiale privind volumul achizitiilor tranzactionate anual prin SEAP la media achizitiilor publice realizate la nivelul statelor membre UE care reprezinta 18% din PIB, estimam ca anual prin Sistemul Electronic trec doar putin peste 40% din toate achizitiile facute de autoritatile contractante – restul fiind în afara acestei platforme.
5.055 autoritati contractante au folosit SEAP la nivelul anilor 2009 si 2010, iar 1284 dintre ele, reprezentând 25% din totalul autoritatilor contractante care utilizeaza SEAP, nu au încheiat decât un singur contract în perioada analizata.
9.925 firme (adica 48%) au obtinut un singur contract, valoarea însumata a acestora reprezentând 2.032.108.518 euro, adica doar 10% din valoarea tuturor contractelor atribuite prin SEAP. În medie o firma încheie 8 contracte iar o autoritate contractanta atribuie aproximativ 32 de contracte în intervalul analizat.
Preocupate mai degraba de îndeplinirea formalitatilor prevazute de lege, 55% dintre Autoritatile Contractante care au folosit SEAP-ul în 2009 si 2010, nu au precizat procedura efectiva folosita pentru diferite achizitii publice, rezumându-se la bifarea exclusiv a invitatiei de participare. Cea mai folosita procedura este licitatia deschisa, (30%), urmata de negocierea fara anunt de participare. Raportat la numarul de achizitii publice, cele mai multe contracte au fost atribuite prin licitatie deschisa. Daca însa luam în calcul valoarea medie a contractelor, vom constata ca cele mai mari contracte (de peste 3 milioane de euro) sunt atribuite printr-o procedura mult mai putin transparenta, anume negocierea accelerata.
În ceea ce priveste situatia achizitiilor efectuate on-line (în faza finala a licitatiei), în aceasta categorie se încadreaza 62% din totalul contractelor atribuite prin SEAP în anii 2009 si 2010, însa valoarea lor este relativ scazuta, adica de 2.867.981.457 euro, ceea ce reprezinta 14% din valoarea totala a achizitiilor efectuate în SEAP. Pe de alta parte, restul de 38% din numarul de achizitii nu au avut procedura online însa valoarea contractelor a fost cu mult mai mare, 16.938.577.520 euro - 86% din valoarea totala.
Dintre sectoarele Capitalei cele mai multe achizitii în SEAP (în functie de valoare contractelor atribuite) le-a derulat, în perioada 2009 si 2010, Primaria Sector 4, cele mai putine cea de la Sectorul 5.
În 2009 si 2010 cei mai mari 50 de câstigatori ai contractelor de achizitie publica, functie de valoare, au contractat aproape 20.000 de contracte mari, în valoare totala de peste 6 miliarde de EURO. Pe primele locuri sunt firme din domeniul constructiilor (reabilitare si modernizare) drumurilor publice, de la Tehnologica Radion pâna la firmele cunoscute si mediatizate constant: Spedition Umb, Strabag, Vega dar si TelDrum Alexandria din Teleorman. Electrica Muntenia Nord Galati sau Astra Vagoane Calatori au fost câstigatori ai unor importante sume în urma licitatiilor organizate prin Sistemul Electronic de Achizitii Publice.
Raportul arata si situatia autoritatilor contractante care au încheiat contracte în sumele cele mai mari - pe primul loc în acest sens fiind Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale S.A., din al carei buget total retinem sumele angajate în diferite proceduri de achizitii listate în SEAP, anume peste 1 miliard de EURO în 2009 si 2010. Pe pozitia a doua a acestui clasament se situeaza Societatea Nationala CFR Calatori, care declara o situatie de insolventa anul trecut.
Firmele din constructii (retele de drum) câstiga mai putine contracte, dar de valori mari, iar cele din industria farmaceutica si medicala se afla pe primele locuri ca numar de contracte câstigate prin SEAP, în perioada monitorizata. Din punct de vedere al celor mai mari valori de contracte atribuite în total, pe primul loc se afla asadar lucrarile de constructii (cu toate serviciile asociate tip: finisare constructii, instalatii pentru cladiri, etc.) în valoare totala însumata de peste 7 miliarde de euro (reprezentând practic aproape 40% din bugetul total al achizitiilor publice derulate prin SEAP în cei 2 ani), urmate de cele de achizitii din domeniul sanatatii.
În functie de frecventa codurilor CPV asociate procedurilor de achizitii derulate prin SEAP, cele mai multe sunt produse farmaceutice si echipamente medicale, urmate pe locul 3 de lucrarile de constructie si lucrarile publice.
Eficienta si oportunitate în achizitiile publice
Nu exista în prezent niciun minim sistem de referinta al preturilor la care autoritatile contractante achizitioneaza de pe piata bunuri din aceeasi categorie, IPP constatând ca uneori diferentele de pret pentru anumite produse sau servicii[4] sunt de la simplu la dublu. Daca ar fi existat o minima preocupare pentru standardizarea în intervale rezonabile a preturilor la care autoritatile publice achizitioneaza diferite servicii si produse, am fi avut o economie din bugetul total de achizitii de circa 23% - adica aproximativ 4,5 miliarde de euro în 2 ani de zile, o economie care ar fi acoperit un sfert din bugetul anual de pensii! Pentru exemplificare, studiul prezinta un esantion de preturi de achizitie la o serie de produse si servicii – ex: hârtie, pe care Primaria Galati o cumpara la un pret aproape dublu (13 lei/top fara TVA) fata de Ministerul Administratiei si Internelor (7,58 lei/top) sau mobilierul stradal – banci, care sunt de 3 ori mari scumpe la Calarasi (983 lei/buc) fata de Resita (290 lei/buc).
Cu o legislatie extrem de stufoasa si care abunda în exceptii si cu o arhitectura institutionala în care majoritatea autoritatilor cu competente în domeniu se limiteaza doar la a verifica legalitatea procedurilor si nu modul efectiv de cheltuire a banilor publici sau oportunitatea realizarii unor investitii de valori semnificative, România are astazi un sistem de achizitii publice care prezinta deficiente majore si reprezinta, în opinia IPP, una dintre cele mai grave probleme sistemice cu care se confrunta Statul, o estimam a fi cu mult mai severa decât consumul de resurse cu salariile în sectorul bugetar.
În acest context, IPP sustine:
- nevoia de standardizare si plafonare a intervalelor de pret platite din bani publici de autoritatile contractante din România pentru aceleasi categorii de bunuri, servicii sau lucrari, respectiv
- necesitatea urgenta de reforma institutionala de substanta, prin crearea unei agentii unice cu competente extinse în domeniul monitorizarii, verificarii si controlului întregului proces de achizitii publice, inclusiv buna executie a contractelor.
Solicitam Guvernului sa ia în considerare semnalele din acest raport si sa adopte masuri urgente în domeniu, ineficienta sistemului din România constituind o tema sensibila în discutiile dintre autoritatile române si Comisia Europeana în ultimii ani.
Pentru toate aceste argumente, consideram ca studiul de fata trebuie sa stea în atentia tuturor celor care astazi sunt implicati, de o forma sau alta, în tot ceea ce înseamna procese de achizitie publica în România, pentru ca fiecare dintre partile interesate sa poata trage concluziile de rigoare, în functie de interesele – speram legitime - pe care le are, la un moment dat, într-un asemenea proces.
De altfel, un recent sondaj al IPP în domeniu arata ca aproape 90% dintre români cred ca procesul de achizitii publice din România este unul corupt, ceea ce demonstreaza ca România are o grava problema de credibilitate în ceea ce priveste cheltuirea banilor publici.
Este una dintre principalele concluzii ale unei analize nationale realizate de catre Institutul pentru Politici Publice (IPP) despre problemele din sistemul de achizitii publice care provin atât din lege, cât si din incapacitatea statului de a urmari eficienta cheltuirii banilor publici (din surse interne sau externe - fonduri europene).
Studiul care face parte din proiectul The current economic challenges - an opportunity for increasing transparency and accountability in spending public resources through the public procurement process coordonat de catre Institutul pentru Politici Publice (IPP) si realizat cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti, prin Programul Democracy Grants, contine atât analize statistice asupra datelor accesate de la Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice (ANRMAP), cât si asupra celor obtinute direct de la un esantion de autoritati contractante, aferente anilor 2009 si 2010.
Studiul avanseaza în final si un set de recomandari - respectiv 3 scenarii de politica publica care pot remedia situatia nesatisfacatoare din acest domeniu. IPP solicita explicit factorilor decizionali sa adopte cât mai curând masuri pentru a îndrepta neregulile sesizate, Institutul comunicând deja ANRMAP concluziile prezentei cercetari.
Transparenta
Anual, în SEAP se înregistreaza peste 80.000 de proceduri de atribuire de contracte din bani publici, însa informatiile despre derularea contractelor nu sunt disponibile în prezent de o maniera centralizata si usor accesibila publicului. Sistemul electronic, ca de altfel întreaga legislatie din domeniu, nu au fost concepute din perspectiva respectarii dreptului cetateanului la informatii, acesta fiind si beneficiarul ultim al oricarei investitii din bani publici.
Un contract pentru o lucrare de modernizare a unui drum judetean în valoare de peste 40 de milioane de euro, încheiat de un Consiliu Judetean cu firma care, întâmplator câstiga cei mai multi bani din contracte cu statul, ajunge sa fie modificat de nu mai putin de 10 ori, iar valoarea însumata a actelor aditionale la contract sa fie mai mare decât valoarea contractului însusi - iar aceste informatii nu sunt cunoscute decât de cele doua parti direct implicate, ca si când investitia nu s-ar realiza pentru interesul cetatenilor.
Transparenta reprezinta o solutie atât pentru încurajarea unei competitii autentice în acest cadru, dar si pentru prevenirea oricaror potentiale situatii de coruptie, de aceea studiul aloca un capitol lipsei de transparenta a sistemului. Concluzia generala este ca SEAP trebuie schimbat radical, gândit prin prisma cetateanului - contribuabil caruia trebuie sa i se permita sa identifice usor orice informatie despre achizitiile din România, dupa multiple criterii de cautare, de la anuntul de organizare a licitatiei pâna la procesul verbal de receptie a lucrarii/serviciului, cu toate eventualele acte aditionale.
Daca SEAP nu permite unui cetatean urmarirea tuturor acestor aspecte, nici autoritatile contractante, cu câteva exceptii pe care IPP le-a mentionat în studiu, nu fac eforturi, din proprie initiativa, în acest sens. Presedintia României, de exemplu, refuza sa puna la dispozitia IPP informatii detaliate despre contractele de achizitii încheiate în ultimii ani, folosind un tertip care excede prevederile legii accesului la informatii de interes public. Presedintia raspunde solicitarii IPP ca nu îi va da niciun document, dar îi va permite sa le citeasca la Palatul Cotroceni si eventual sa memoreze toate informatiile din respectivele documente. Astfel de raspunsuri dovedesc câta rezistenta opune sistemul transparentei în domeniu, acesta fiind motivul pentru care IPP a actionat în instanta 19 autoritati publice locale si centrale numai în cadrul acestei documentari.
Din pacate nici sectorul privat nu este mai dispus sa stimuleze o transparenta si, pe cale de consecinta, o crestere a competitiei libere pe piata, în special în anumite domenii de activitate unde este aproape evidenta o împartire a pietei între câtiva mari jucatori (ex: piata serviciilor comunitare de utilitati publice). Printre alte practici oculte si profund condamnabile din punctul de vedere al IPP se mai numara si acelea de a introduce clauze de confidentialitate privind secretul comercial sau protectia drepturilor de proprietate intelectuala în contracte de achizitie publica ce sunt, eminamente, informatii de interes public. În ce priveste contestatiile la procedurile de atribuire, desi aparent gândit ca un mecanism care sa asigure accesul egal al tuturor ofertantilor la piata de achizitii, în realitate a ajuns sa fie utilizat ca un mijloc de sicanare a autoritatii contractante sau a competitorului, în conditiile în care tocmai firmele se opun cel mai mult accesului la documentele depuse în procesul de participare la o licitatie, inclusiv oferta tehnica.
Cine, ce si cât tranzactioneaza prin SEAP
Prelucrând un volum de 161.628 de contracte atribuite/înregistrate în SEAP la nivelul anilor 2009 si 2010[3] si analizând toate licitatiile deschise, licitatiile restrânse, negocierile si procedurile de dialog competitiv, IPP a constatat ca se cheltuiesc peste 10 miliarde de euro anual pe contracte de achizitie publica atribuite prin intermediul Sistemului Electronic de Achizitii.
În acelasi timp, utilizând raspunsurile comunicate direct IPP, în temeiul legii nr. 544/2001 de un numar de 170 autoritati contractante, estimam ca suma de 10 miliarde de euro anual reprezinta doar un procent de aproximativ 40% din suma totala estimata a fi contractata anual de autoritatile publice centrale si locale pentru achizitii de bunuri, servicii sau lucrari prin alte mijloace decât cele electronice.
De altfel, raportând cifrele oficiale privind volumul achizitiilor tranzactionate anual prin SEAP la media achizitiilor publice realizate la nivelul statelor membre UE care reprezinta 18% din PIB, estimam ca anual prin Sistemul Electronic trec doar putin peste 40% din toate achizitiile facute de autoritatile contractante – restul fiind în afara acestei platforme.
5.055 autoritati contractante au folosit SEAP la nivelul anilor 2009 si 2010, iar 1284 dintre ele, reprezentând 25% din totalul autoritatilor contractante care utilizeaza SEAP, nu au încheiat decât un singur contract în perioada analizata.
9.925 firme (adica 48%) au obtinut un singur contract, valoarea însumata a acestora reprezentând 2.032.108.518 euro, adica doar 10% din valoarea tuturor contractelor atribuite prin SEAP. În medie o firma încheie 8 contracte iar o autoritate contractanta atribuie aproximativ 32 de contracte în intervalul analizat.
Preocupate mai degraba de îndeplinirea formalitatilor prevazute de lege, 55% dintre Autoritatile Contractante care au folosit SEAP-ul în 2009 si 2010, nu au precizat procedura efectiva folosita pentru diferite achizitii publice, rezumându-se la bifarea exclusiv a invitatiei de participare. Cea mai folosita procedura este licitatia deschisa, (30%), urmata de negocierea fara anunt de participare. Raportat la numarul de achizitii publice, cele mai multe contracte au fost atribuite prin licitatie deschisa. Daca însa luam în calcul valoarea medie a contractelor, vom constata ca cele mai mari contracte (de peste 3 milioane de euro) sunt atribuite printr-o procedura mult mai putin transparenta, anume negocierea accelerata.
În ceea ce priveste situatia achizitiilor efectuate on-line (în faza finala a licitatiei), în aceasta categorie se încadreaza 62% din totalul contractelor atribuite prin SEAP în anii 2009 si 2010, însa valoarea lor este relativ scazuta, adica de 2.867.981.457 euro, ceea ce reprezinta 14% din valoarea totala a achizitiilor efectuate în SEAP. Pe de alta parte, restul de 38% din numarul de achizitii nu au avut procedura online însa valoarea contractelor a fost cu mult mai mare, 16.938.577.520 euro - 86% din valoarea totala.
Dintre sectoarele Capitalei cele mai multe achizitii în SEAP (în functie de valoare contractelor atribuite) le-a derulat, în perioada 2009 si 2010, Primaria Sector 4, cele mai putine cea de la Sectorul 5.
În 2009 si 2010 cei mai mari 50 de câstigatori ai contractelor de achizitie publica, functie de valoare, au contractat aproape 20.000 de contracte mari, în valoare totala de peste 6 miliarde de EURO. Pe primele locuri sunt firme din domeniul constructiilor (reabilitare si modernizare) drumurilor publice, de la Tehnologica Radion pâna la firmele cunoscute si mediatizate constant: Spedition Umb, Strabag, Vega dar si TelDrum Alexandria din Teleorman. Electrica Muntenia Nord Galati sau Astra Vagoane Calatori au fost câstigatori ai unor importante sume în urma licitatiilor organizate prin Sistemul Electronic de Achizitii Publice.
Raportul arata si situatia autoritatilor contractante care au încheiat contracte în sumele cele mai mari - pe primul loc în acest sens fiind Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale S.A., din al carei buget total retinem sumele angajate în diferite proceduri de achizitii listate în SEAP, anume peste 1 miliard de EURO în 2009 si 2010. Pe pozitia a doua a acestui clasament se situeaza Societatea Nationala CFR Calatori, care declara o situatie de insolventa anul trecut.
Firmele din constructii (retele de drum) câstiga mai putine contracte, dar de valori mari, iar cele din industria farmaceutica si medicala se afla pe primele locuri ca numar de contracte câstigate prin SEAP, în perioada monitorizata. Din punct de vedere al celor mai mari valori de contracte atribuite în total, pe primul loc se afla asadar lucrarile de constructii (cu toate serviciile asociate tip: finisare constructii, instalatii pentru cladiri, etc.) în valoare totala însumata de peste 7 miliarde de euro (reprezentând practic aproape 40% din bugetul total al achizitiilor publice derulate prin SEAP în cei 2 ani), urmate de cele de achizitii din domeniul sanatatii.
În functie de frecventa codurilor CPV asociate procedurilor de achizitii derulate prin SEAP, cele mai multe sunt produse farmaceutice si echipamente medicale, urmate pe locul 3 de lucrarile de constructie si lucrarile publice.
Eficienta si oportunitate în achizitiile publice
Nu exista în prezent niciun minim sistem de referinta al preturilor la care autoritatile contractante achizitioneaza de pe piata bunuri din aceeasi categorie, IPP constatând ca uneori diferentele de pret pentru anumite produse sau servicii[4] sunt de la simplu la dublu. Daca ar fi existat o minima preocupare pentru standardizarea în intervale rezonabile a preturilor la care autoritatile publice achizitioneaza diferite servicii si produse, am fi avut o economie din bugetul total de achizitii de circa 23% - adica aproximativ 4,5 miliarde de euro în 2 ani de zile, o economie care ar fi acoperit un sfert din bugetul anual de pensii! Pentru exemplificare, studiul prezinta un esantion de preturi de achizitie la o serie de produse si servicii – ex: hârtie, pe care Primaria Galati o cumpara la un pret aproape dublu (13 lei/top fara TVA) fata de Ministerul Administratiei si Internelor (7,58 lei/top) sau mobilierul stradal – banci, care sunt de 3 ori mari scumpe la Calarasi (983 lei/buc) fata de Resita (290 lei/buc).
Cu o legislatie extrem de stufoasa si care abunda în exceptii si cu o arhitectura institutionala în care majoritatea autoritatilor cu competente în domeniu se limiteaza doar la a verifica legalitatea procedurilor si nu modul efectiv de cheltuire a banilor publici sau oportunitatea realizarii unor investitii de valori semnificative, România are astazi un sistem de achizitii publice care prezinta deficiente majore si reprezinta, în opinia IPP, una dintre cele mai grave probleme sistemice cu care se confrunta Statul, o estimam a fi cu mult mai severa decât consumul de resurse cu salariile în sectorul bugetar.
În acest context, IPP sustine:
- nevoia de standardizare si plafonare a intervalelor de pret platite din bani publici de autoritatile contractante din România pentru aceleasi categorii de bunuri, servicii sau lucrari, respectiv
- necesitatea urgenta de reforma institutionala de substanta, prin crearea unei agentii unice cu competente extinse în domeniul monitorizarii, verificarii si controlului întregului proces de achizitii publice, inclusiv buna executie a contractelor.
Solicitam Guvernului sa ia în considerare semnalele din acest raport si sa adopte masuri urgente în domeniu, ineficienta sistemului din România constituind o tema sensibila în discutiile dintre autoritatile române si Comisia Europeana în ultimii ani.
Pentru toate aceste argumente, consideram ca studiul de fata trebuie sa stea în atentia tuturor celor care astazi sunt implicati, de o forma sau alta, în tot ceea ce înseamna procese de achizitie publica în România, pentru ca fiecare dintre partile interesate sa poata trage concluziile de rigoare, în functie de interesele – speram legitime - pe care le are, la un moment dat, într-un asemenea proces.
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu