Haosul de la recensamânt

Marea numaratoare nationala a combinat într-un mod destul de nefericit cheful de munca din România cu organizarea perfecta, specifica natiunii noastre de ceasornicari.

Statul a oferit pentru doua saptamâni 120 de mii de slujbe unor oameni numiti recenzori, platiti cu 50 de lei pe zi. S-au pregatit de prin august, au dat la perete, s-au antrenat pe margine iar când a fost sa porneasca din poarta în poarta cu chestionarul pentru cetateni, armata de recenzori s-a spart. Au dezertat în unele cazuri si pâna la o treime dintre cei angajati într-un judet.

Cei mai multi s-au speriat de chestionarul stufos si au spus ca nu merita sa bati drumurile pentru 50 de lei pe zi. Sigur, nu te poti îmbogati din aceasta suma dar e mai mult decât deloc. Slujba de recenzor merge perfect pentru un cetatean care mai are un serviciu si se poate ocupa în timpul liber de interviurile cu cetatenii. Daca esti somer…ei bine, abia cum vine partea frumoasa… aca esti somer si vrei sa fii recenzor poti, au spus initial autoritatile. Cu o seara înainte de recensamânt a venit însa o circulara din care reiesea ca nu poti, caci atunci ar trebui sa renunti la ajutorul de somaj. Halal organizare! Bineînteles ca nu va renunta nimeni la ajutorul de somaj, chiar daca cei 550 de lei câstigati în doua saptamâni de recensamânt sunt tousi bani. Asa ca au ramas printre soldatii-recenzori doar somerii iesiti din plata.

Dar problema cea mai grava de organizare a recensamântului este ca nimeni nu a explicat cu adevarat românilor de ce este el important? Care este relevanta si cui foloseste sa stim exact câti suntem, câti bani câstigam, cât muncim si cât nu muncim. Recensamântul este cea mai clara poza a unei natiuni la un moment dat. În functie de rezultatele lui se pot gândi pe mai departe strategii economice si sociale corecte.