Saptamana patimilor

Saptamâna Patimilor sau Saptamâna Mare este perioada liturgica care începe cu Denia din Sfânta si Marea Luni si se încheie cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unita cu Vecernia din Sfânta si Marea Sâmbata si este ultima saptamâna din perioada Triodului.

Sinaxarul din Sfânta si Marea Sâmbata care se citeste la Denia în care se cânta Prohodul Domnului, referindu-se la semnificatiile duhovnicesti ale Saptamânii Patimilor ne spune: Cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec pe celelalte zile; iar Saptamâna Mare este cea mai importanta; si iarasi Saptamâna Mare culmineaza cu Sfânta si Marea Sâmbata.

Se numeste Saptamâna Mare nu pentru ca zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru ca de-a lungul ei s-au savârsit, si mai cu seama azi, minunile mari si mai presus de fire si faptele neobisnuite ale Mântuitorului nostru. Aceasta perioada este unica în Biserica, atât din punct de vedere liturgic cât si duhovnicesc.

Cu privire la semnificatiile acestei saptamâni Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a explicat ca „Saptamâna care urmeaza este diferita de cele 40 de zile de post care au trecut. Este cea mai veche perioada de post din istoria Bisericii.

Saptamâna Sfintelor Patimi a fost saptamâna de post aspru înca din timpul Sfintilor Apostoli si în Sfânta si Marea Vineri nu se savârseste Sfânta Liturghie si nici nu se manânca absolut nimic pentru a se împlini cuvântul Mântuitorului ca atunci când Mirele, adica El, Hristos, nu va mai fi cu ucenicii, acestia vor posti cu post negru. Ultima sansa, ultimul timp care a mai ramas pentru spovedanie, pentru pocainta, pentru înnoirea sufletului nostru este Sfânta si Marea Saptamâna a Sfintelor Patimi sau Patimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos”.

Fiecare zi din Saptamâna Patimilor are o semnificatie aparte. Astfel, conform Sinaxarului zilei din Triod, în Sfânta si Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos si de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului. A doua zi, în Sfânta si Marea Marti se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

Saptamâna Mare se continua cu Sfânta si Marea Miercuri în care dumnezeiestii Parinti au hotarât sa se faca pomenire de femeia cea pacatoasa, care a uns cu mir pe Domnul, pentru ca lucrul acesta s-a întâmplat putin înainte de mântuitoarea patima.

În Sfânta si Marea Joi, dumnezeiestii Parinti, care au rânduit pe toate bine, urmând predaniilor dumnezeiestilor Apostoli si Sfintelor Evanghelii, ne-au predat sa praznuim patru lucruri: sfânta spalare a picioarelor, Cina cea de taina, adica predarea înfricosatelor Taine, rugaciunea mai presus de fire si vânzarea Domnului.

Urmeaza Sfânta si Marea Vineri când se praznuiesc sfintele si mântuitoarele si înfricosatoarele Patimi ale Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuiparile, lovirile peste fata, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfira, trestia, buretele, otetul, piroanele, sulita, si înainte de toate, crucea, si moartea, pe care le-a primit de bunavoie pentru noi. Se mai face înca pomenire de marturisirea mântuitoare facuta pe cruce de tâlharul recunoscator, care a fost rastignit împreuna cu El.

În Sfânta si Marea Sâmbata praznuim îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos si pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricaciune a fost mutat spre viata vesnica.

Saptamâna Patimilor are, prin Sfintele Evanghelii care se citesc în cadrul slujbelor care se savârsesc, un pronuntat caracter eshatologic si invita credinciosul la mai multa grija fata de propria viata spirituala.