Noua Republică susţine proprietatea privată asupra resurselor subsolului
De Frimu Ghinea
Noua Republică urmăreşte cu interes dezbaterile pe marginea proiectelor de exploatare a resurselor subsolului din România. PNR salută atât activitatea organizaţiilor neguvernamentale care au ca principal obiectiv o mai bună informare a publicului, cât şi interesul deosebit manifestat de cetăţeni pentru proiectul Roşia Montană şi exploatarea gazelor de şist. Considerăm că revigorarea societăţii civile şi stimularea cetăţeniei active reprezintă condiţii esenţiale pentru consolidarea vieţii democratice în România.
Noua Republică constată însă că majoritatea acestor dezbateri ocolesc chestiunile esenţiale care privesc însăşi arhitectura instituţională a statului român şi problemele generate de aceasta, concentrându-se exclusiv asupra riscurilor de mediu, deloc de ignorat, sau a beneficiilor materiale pentru guvernul central şi, eventual, comunităţile locale.
Faptul că, în acest moment, statul deţine monopolul asupra resurselor minerale ale subsolului, revenindu-i dreptul de a decide în mod discreţionar asupra exploatării acestora, indiferent în proprietatea cui se află terenurile sau care este poziţia comunităţii locale, reprezintă o problemă care ar trebui să beneficieze de cel puţin la fel de multă atenţie din partea cetăţenilor şi organizaţiilor de profil.
Noua Republică consideră că reforma veritabilă a sectorului minier (dar nu numai) din România este condiţionată de abandonarea viziunii etatiste a clasei politice post-comuniste, îmbrăţişată în mod regretabil şi de o parte însemnată a societăţii civile, şi reorientarea spre o politică autentică de dreapta care favorizează individul şi comunitatea în dauna statului.
În aceste condiţii, Noua Republică susţine atât modificarea legislaţiei în sensul introducerii dreptului de proprietate privată asupra resurselor subsolului, cât şi adoptarea unor măsuri veritabile de descentralizare a deciziei administrative. Proprietarii terenurilor sub care au fost descoperite resursele şi comunităţile din care aceştia fac parte ar trebui să fie atât principalii beneficiari, cât şi principalii decidenţi în ecuaţia exploatărilor.
Noua Republică constată însă că majoritatea acestor dezbateri ocolesc chestiunile esenţiale care privesc însăşi arhitectura instituţională a statului român şi problemele generate de aceasta, concentrându-se exclusiv asupra riscurilor de mediu, deloc de ignorat, sau a beneficiilor materiale pentru guvernul central şi, eventual, comunităţile locale.
Faptul că, în acest moment, statul deţine monopolul asupra resurselor minerale ale subsolului, revenindu-i dreptul de a decide în mod discreţionar asupra exploatării acestora, indiferent în proprietatea cui se află terenurile sau care este poziţia comunităţii locale, reprezintă o problemă care ar trebui să beneficieze de cel puţin la fel de multă atenţie din partea cetăţenilor şi organizaţiilor de profil.
Noua Republică consideră că reforma veritabilă a sectorului minier (dar nu numai) din România este condiţionată de abandonarea viziunii etatiste a clasei politice post-comuniste, îmbrăţişată în mod regretabil şi de o parte însemnată a societăţii civile, şi reorientarea spre o politică autentică de dreapta care favorizează individul şi comunitatea în dauna statului.
În aceste condiţii, Noua Republică susţine atât modificarea legislaţiei în sensul introducerii dreptului de proprietate privată asupra resurselor subsolului, cât şi adoptarea unor măsuri veritabile de descentralizare a deciziei administrative. Proprietarii terenurilor sub care au fost descoperite resursele şi comunităţile din care aceştia fac parte ar trebui să fie atât principalii beneficiari, cât şi principalii decidenţi în ecuaţia exploatărilor.
Autor Frimu Ghinea
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu