Nesfârsita umilire a salariatilor Laminorul Braila de catre Guvernul atot-stapânitor!
De A.Frangu
Doamnelor si domnilor deputati,
Vrem cu totii sa credem si sa speram ca traim într-un stat de drept, guvernat de legi aplicabile pentru toti cetatenii României, cu aceeasi masura de judecata, indiferent de sex, etnie, cultura sau partizanate politice!
De la a vrea si a spera, pâna la conjugarea normala a verbului „a putea” este însa o cale mult prea lunga în prezent, atât pentru mine, cât si pentru milioane de români batjocoriti si mintiti de actuala guvernare, care conduce o tara secatuita de puteri, cu oameni deprimati, saraci, tristi si lipsiti de o perspectiva care sa le dea încredere în ei si în viitor.
Traim vremuri grele, pline de ilegalitati, birocratie si coruptie, într-o tara în care nimeni nu raspunde în niciun fel pentru faptele sale. În acest context sumbru, întrebarea mea si a celor 360 de fosti salariati ai societatii „Laminorul” Braila este una legitima si disperata în acelasi timp: de ce atâta umilinta îndurata fara vreun temei, pentru un drept consfintit clar printr-o lege a statului român?
Daca ar fi sa stam mai strâmb si sa judecam drept, poate ca uimirea noastra nu ar fi una foarte mare, de fapt poate nu este un „capat de tara”. Evident ca un numar „infim” de 360 de oameni nu reprezinta nimic pentru actualul guvern, cum nici cei 7 milioane de votanti ai USL nu mai conteaza pentru cei cocotati pe o majoritate parlamentara incredibila, care le permite orice, oricând, cu oricine.
Nici macar votantii USL nu mai stiu acum ce sa creada, nu mai sunt convinsi ca racolarea lor electorala de anul trecut a fost buna la ceva pentru viitorul lor si al societatii. Au însemnat cei 7 milioane de români ceva pentru USL, pentru Ponta, Antonescu si ceilalti? Nu, nu, nu, de o mie de ori NU!
Nu îmi place sa rostesc vorbe mari, dar nu pot fi indiferenta la neadevaruri, la ilegalitati, la prosteala pe fata a oamenilor, carora nu le mai garanteaza nimeni niciun drept în tara noastra!
Astazi se afla în aceasta situatie disperata cei 360 de laminoristi braileni, mâine poate vor fi în aceeasi situatie-limita alti muncitori, alti români, alti parinti care nu vor mai avea bani pentru a-si hrani copiii, sa nu mai vorbim de a-i duce la scoala.
As vrea ca „onor” Guvernul sa le spuna laminoristilor din Braila cu ce anume au gresit ei atât de colosal încât au fost condamnati sa traiasca în nesiguranta, de fapt sa agonizeze de pe o zi pe alta?...
Sa ne spuna „onor” Guvernul de ce statul a ajuns sa se transforme într-un aspirator necugetat de obligatii financiare, un sac fara fund al poverilor fiscale, într-o „gaura neagra” a banilor intrati în buget? Daca ne batem joc de tot ce a mai ramas functional în aceasta tara, cum Dumnezeu sa mai avem pretentii de corectitudine si devotament din partea angajatilor fata de statul dictatorial?
Câta ipocrizie mai trebuie sa suportam din cauza acestui guvern care s-a întors cu spatele catre români?...
Am cerut oficial Guvernului sa respecte prevederile Legii nr.200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale, pentru a debloca banii cuveniti laminoristilor.
Am depus o interpelare doamnei ministru al Muncii Mariana Câmpeanu, întrebând-o când vor beneficia cei 360 de laminoristi braileni de sumele restante prin deblocarea Fondului de Garantare si când considera Guvernul României ca un drept garantat nu are echivoc?
De-a lungul acestui an, am mai avut interventii catre reprezentantii Guvernului, pentru rezolvarea problemelor muncitorilor de la Laminorul Braila, dar raspunsurile au fost evazive, iar situatia nu s-a rezolvat, ba din contra…
Din pacate, reprezentantii statului care trebuie sa finalizeze acest litigiu de munca trateaza problema cu o nonsalanta si o indiferenta demne de (com)batut în piata publica…
Vrem cu totii sa credem si sa speram ca traim într-un stat de drept, guvernat de legi aplicabile pentru toti cetatenii României, cu aceeasi masura de judecata, indiferent de sex, etnie, cultura sau partizanate politice!
De la a vrea si a spera, pâna la conjugarea normala a verbului „a putea” este însa o cale mult prea lunga în prezent, atât pentru mine, cât si pentru milioane de români batjocoriti si mintiti de actuala guvernare, care conduce o tara secatuita de puteri, cu oameni deprimati, saraci, tristi si lipsiti de o perspectiva care sa le dea încredere în ei si în viitor.
Traim vremuri grele, pline de ilegalitati, birocratie si coruptie, într-o tara în care nimeni nu raspunde în niciun fel pentru faptele sale. În acest context sumbru, întrebarea mea si a celor 360 de fosti salariati ai societatii „Laminorul” Braila este una legitima si disperata în acelasi timp: de ce atâta umilinta îndurata fara vreun temei, pentru un drept consfintit clar printr-o lege a statului român?
Daca ar fi sa stam mai strâmb si sa judecam drept, poate ca uimirea noastra nu ar fi una foarte mare, de fapt poate nu este un „capat de tara”. Evident ca un numar „infim” de 360 de oameni nu reprezinta nimic pentru actualul guvern, cum nici cei 7 milioane de votanti ai USL nu mai conteaza pentru cei cocotati pe o majoritate parlamentara incredibila, care le permite orice, oricând, cu oricine.
Nici macar votantii USL nu mai stiu acum ce sa creada, nu mai sunt convinsi ca racolarea lor electorala de anul trecut a fost buna la ceva pentru viitorul lor si al societatii. Au însemnat cei 7 milioane de români ceva pentru USL, pentru Ponta, Antonescu si ceilalti? Nu, nu, nu, de o mie de ori NU!
Nu îmi place sa rostesc vorbe mari, dar nu pot fi indiferenta la neadevaruri, la ilegalitati, la prosteala pe fata a oamenilor, carora nu le mai garanteaza nimeni niciun drept în tara noastra!
Astazi se afla în aceasta situatie disperata cei 360 de laminoristi braileni, mâine poate vor fi în aceeasi situatie-limita alti muncitori, alti români, alti parinti care nu vor mai avea bani pentru a-si hrani copiii, sa nu mai vorbim de a-i duce la scoala.
As vrea ca „onor” Guvernul sa le spuna laminoristilor din Braila cu ce anume au gresit ei atât de colosal încât au fost condamnati sa traiasca în nesiguranta, de fapt sa agonizeze de pe o zi pe alta?...
Sa ne spuna „onor” Guvernul de ce statul a ajuns sa se transforme într-un aspirator necugetat de obligatii financiare, un sac fara fund al poverilor fiscale, într-o „gaura neagra” a banilor intrati în buget? Daca ne batem joc de tot ce a mai ramas functional în aceasta tara, cum Dumnezeu sa mai avem pretentii de corectitudine si devotament din partea angajatilor fata de statul dictatorial?
Câta ipocrizie mai trebuie sa suportam din cauza acestui guvern care s-a întors cu spatele catre români?...
Am cerut oficial Guvernului sa respecte prevederile Legii nr.200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale, pentru a debloca banii cuveniti laminoristilor.
Am depus o interpelare doamnei ministru al Muncii Mariana Câmpeanu, întrebând-o când vor beneficia cei 360 de laminoristi braileni de sumele restante prin deblocarea Fondului de Garantare si când considera Guvernul României ca un drept garantat nu are echivoc?
De-a lungul acestui an, am mai avut interventii catre reprezentantii Guvernului, pentru rezolvarea problemelor muncitorilor de la Laminorul Braila, dar raspunsurile au fost evazive, iar situatia nu s-a rezolvat, ba din contra…
Din pacate, reprezentantii statului care trebuie sa finalizeze acest litigiu de munca trateaza problema cu o nonsalanta si o indiferenta demne de (com)batut în piata publica…
Autor A.Frangu
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu