Deputatul Marioara Nistor solicită introducerea medierii înainte de finalizarea proceselor la CEDO
De Alexandrina Iordache
Deputatul Marioara Nistor a adresat urmatoarea iintrebare ministrului Robert Cazanciuc, Ministerul Justiţiei, referitor la posibilitatea modificării OUG 94/1999, în sensul efectuării medierii înainte de finalizarea proceselor de la CEDO:
Stimate domnule ministru,
Am primit mai multe sesizări din partea unor cetăţeni ai municipiului Brăila, care mi-au semnalat că statul român poate opri dosarele către CEDO dacă ar lăsa să se facă medierea cauzei înaintea încheierii procesului la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. În acest moment, orice demers de acest fel este luat în calcul după prevederile OUG 94/1999, care prevede finalizarea proceselor la CEDO şi apoi procedura de mediere.
Consider că este un mecanism greoi, mai ales pentru proprietarii care îşi revendică vechile proprietăţi şi care ar fi dispuşi să mai renunţe la anumite pretenţii pentru a-si atinge scopul urmărit.
Toate iniţiativele acestor petenţi de a media cauza au primit acelaşi răspuns, iar schimbarea procedurilor legislative în aceste speţe va bulversa şi mai mult cadrul legislativ la care ne referim, fapt ce va duce la creşterea numărului românilor care vor apela la justiţia CEDO.
În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţia României şi al art. 1 lit. C pct. 4 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe de-a lungul vremii au fost emise ordonanţe peste ordonanţe care să clarifice „Reprezentarea intereselor statului român la Consiliul Europei în procedurile jurisdicţionale”, ştiut fiind faptul că România pierde pe bandă rulanta procesele la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului.
Statisticile arată că în 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit că în sentinţele contestate în România s-a încălcat cel puţin o prevedere a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului de 189 de ori. În următorul an, de 153 de ori, iar cifra scade până în 2012, când ajunge la jumătate.
Asta nu înseamnă însă că în justiţia românească nu s-au mai comis greşeli, ci doar că erorile au fost mai puţine. Pentru astfel de procese statul român a cheltuit aproximativ 47 de milioane de lei în 2008, pentru achitarea daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată iar în ultimii 3 ani nota de plată a fost, într-adevăr mai mică, în jurul a 10 milioane de lei.
La o simplă trecere în revistă a solicitărilor primite de ministerul de resort pentru rezolvarea pe cale amiabilă a unei cauze veţi vedea că propunerea mea nu este lipsită de fundament real, mulţi cetăţeni români aflaţi în litigiu cu statul român dorind să cadă la învoială până să facă pasul final către o rezoluţie CEDO.
Iată ce prevede OUG 94/1999: „Art. 8 (1) Rezolvarea pe cale amiabilă a unei cauze întemeiate pe o cerere individuală împotriva statului român se face prin convenţia de rezolvare pe cale amiabilă a cauzei. (2) Convenţia se încheie între Guvernul României, reprezentat de Agentul guvernamental, şi reclamant sau reprezentantul acestuia. (3) Convenţia se încheie în formă scrisă, întocmindu-se un exemplar pentru Agentul guvernamental, câte un exemplar pentru fiecare reclamant parte la convenţie, plus un exemplar pentru Curte. (4) Semnarea convenţiei de rezolvare pe cale amiabilă a cauzei nu poate avea loc decât după ce Curtea comunică Agentului guvernamental cererea reclamantului. (5) Pentru rezolvarea pe cale amiabilă a unei cauze, prin convenţia prevăzută la alin.(1), Agentul guvernamental solicită avizul ministrului finanţelor, precum şi al conducătorilor autorităţilor sau celorlalte structuri de la care provine pretinsa încălcare a drepturilor reclamantului. Avizele au caracter consultativ şi trebuie comunicate Agentului guvernamental în termen de 5 zile libere de la solicitare. Împlinirea termenului fără primirea avizului semnifică aviz favorabil. (6)Semnarea convenţiei de rezolvare pe cale amiabilă a cauzei de către Agentul guvernamental se face cu aprobarea ministrului afacerilor externe”.
Având în vedere consideraţiile expuse, vă întreb cu respect domnule ministru de ce nu reuşeşte statul român să direcţioneze către copiii săraci sau cei cu dizabilităţi sau în alte domenii unde există nevoie imperioasă de finanţare aceste sume de bani?
De asemenea, propun corectarea, tot printr-o Ordonanţă de Urgenţă, a articolul 8 din OUG 94/1999, alineatul (4), care ar trebui să arate astfel: „Semnarea convenţiei de rezolvare pe cale amiabilă a cauzei poate avea loc şi înainte de comunicarea cererii reclamantului de către Curtea Agentului guvernamental”.
Solicit răspuns scris.
Deputat PP-DD de Brăila,
Marioara Nistor
Stimate domnule ministru,
Am primit mai multe sesizări din partea unor cetăţeni ai municipiului Brăila, care mi-au semnalat că statul român poate opri dosarele către CEDO dacă ar lăsa să se facă medierea cauzei înaintea încheierii procesului la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. În acest moment, orice demers de acest fel este luat în calcul după prevederile OUG 94/1999, care prevede finalizarea proceselor la CEDO şi apoi procedura de mediere.
Consider că este un mecanism greoi, mai ales pentru proprietarii care îşi revendică vechile proprietăţi şi care ar fi dispuşi să mai renunţe la anumite pretenţii pentru a-si atinge scopul urmărit.
Toate iniţiativele acestor petenţi de a media cauza au primit acelaşi răspuns, iar schimbarea procedurilor legislative în aceste speţe va bulversa şi mai mult cadrul legislativ la care ne referim, fapt ce va duce la creşterea numărului românilor care vor apela la justiţia CEDO.
În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţia României şi al art. 1 lit. C pct. 4 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe de-a lungul vremii au fost emise ordonanţe peste ordonanţe care să clarifice „Reprezentarea intereselor statului român la Consiliul Europei în procedurile jurisdicţionale”, ştiut fiind faptul că România pierde pe bandă rulanta procesele la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului.
Statisticile arată că în 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit că în sentinţele contestate în România s-a încălcat cel puţin o prevedere a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului de 189 de ori. În următorul an, de 153 de ori, iar cifra scade până în 2012, când ajunge la jumătate.
Asta nu înseamnă însă că în justiţia românească nu s-au mai comis greşeli, ci doar că erorile au fost mai puţine. Pentru astfel de procese statul român a cheltuit aproximativ 47 de milioane de lei în 2008, pentru achitarea daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată iar în ultimii 3 ani nota de plată a fost, într-adevăr mai mică, în jurul a 10 milioane de lei.
La o simplă trecere în revistă a solicitărilor primite de ministerul de resort pentru rezolvarea pe cale amiabilă a unei cauze veţi vedea că propunerea mea nu este lipsită de fundament real, mulţi cetăţeni români aflaţi în litigiu cu statul român dorind să cadă la învoială până să facă pasul final către o rezoluţie CEDO.
Iată ce prevede OUG 94/1999: „Art. 8 (1) Rezolvarea pe cale amiabilă a unei cauze întemeiate pe o cerere individuală împotriva statului român se face prin convenţia de rezolvare pe cale amiabilă a cauzei. (2) Convenţia se încheie între Guvernul României, reprezentat de Agentul guvernamental, şi reclamant sau reprezentantul acestuia. (3) Convenţia se încheie în formă scrisă, întocmindu-se un exemplar pentru Agentul guvernamental, câte un exemplar pentru fiecare reclamant parte la convenţie, plus un exemplar pentru Curte. (4) Semnarea convenţiei de rezolvare pe cale amiabilă a cauzei nu poate avea loc decât după ce Curtea comunică Agentului guvernamental cererea reclamantului. (5) Pentru rezolvarea pe cale amiabilă a unei cauze, prin convenţia prevăzută la alin.(1), Agentul guvernamental solicită avizul ministrului finanţelor, precum şi al conducătorilor autorităţilor sau celorlalte structuri de la care provine pretinsa încălcare a drepturilor reclamantului. Avizele au caracter consultativ şi trebuie comunicate Agentului guvernamental în termen de 5 zile libere de la solicitare. Împlinirea termenului fără primirea avizului semnifică aviz favorabil. (6)Semnarea convenţiei de rezolvare pe cale amiabilă a cauzei de către Agentul guvernamental se face cu aprobarea ministrului afacerilor externe”.
Având în vedere consideraţiile expuse, vă întreb cu respect domnule ministru de ce nu reuşeşte statul român să direcţioneze către copiii săraci sau cei cu dizabilităţi sau în alte domenii unde există nevoie imperioasă de finanţare aceste sume de bani?
De asemenea, propun corectarea, tot printr-o Ordonanţă de Urgenţă, a articolul 8 din OUG 94/1999, alineatul (4), care ar trebui să arate astfel: „Semnarea convenţiei de rezolvare pe cale amiabilă a cauzei poate avea loc şi înainte de comunicarea cererii reclamantului de către Curtea Agentului guvernamental”.
Solicit răspuns scris.
Deputat PP-DD de Brăila,
Marioara Nistor
Autor Alexandrina Iordache
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu