Declaratie politica a presedintelui Senatului României, Călin Popescu-Tăriceanu referitor la decizia CSM din 19 martie 2015

Declaratie politica - referitoare la decizia privind admiterea de catre Plenul CSM în sedinta din data de 19 martie 2015 a cererii de aparare a independentei sistemului judiciar în raport de afirmatiile publice ale domnului Călin Popescu Tăriceanu, Presedintele Senatului României

Asa cum reiese din textul comunicatului oficial, decizia CSM din 19 martie a.c. privitoare la afirmatiile pe care le-am facut în legatura cu votul Senatului României în cazul Vosganian, se refera la Presedintele Senatului, nu la persoana mea fizica.

Am fost ales de majoritatea senatorilor în functia de presedinte al Senatului Romțniei si înteleg sa-mi îndeplinesc toate atributiile legate de aceasta înalta demnitate, inclusiv aceea de a proteja Senatul de imixtiuni venite dinspre membri ai altor autoritati ale statului, care prin sustinerile lor pot afecta independenta Legislativului, prestigiul si imaginea sa publica.

Asadar o data ce majoritatea senatorilor a decis respingerea solicitarii procurorului general, decizia a devenit un act cu putere juridica al Senatului, iar eu, ca presedinte, am obligatia sa apar deciziile Senatului, iar celelalte autoritati ale statului au datoria sa le respecte în aceeasi masura ca hotarârile definitive ale instantelor.

In ultima vreme am câstigat un bun de mare pret: independenta justitiei. Dar nu voi admite, atâta vreme cât voi fi parlamentar si Presedinte al Senatului României, ca acest lucru laudabil sa fie contrapus de o maniera neconstitutionala cu diminuarea atributiilor Parlamentului.

Parlamentul este independent în raport cu celelalte puteri ale statului iar parlamentarii voteaza conform propriilor convingeri.

Vreau sa aduc aminte tuturor celor care, poate au uitat sau nu stiu, ca Parlamentul este singura institutie a statutului aleasa democratic, spre deosebire de executiv si puterea judecatoreasca, care sunt numite!

Parlamentul este forul de dezbatere al oricarei tari democratice si, ca atare, este casa care gazduieste libertatea de expresie politica. Este nu numai dreptul nostru elementar si constitutional, dar mai mult decât atât, reprezinta responsabilitatea si mandatul pe care ni le-au dat cetatenii sa aparam valorile fundamentale ale democratiei.

Incercarea de a cenzura sau limita în orice fel acest drept fundamental de catre CSM este un semn rau, de prost augur, care denota o întelegere defectuoasa atât a rolului institutiei CSM cât si mai ales a Parlamentului.

Votul din Senat, ca urmare a cererii procurorului general, este parte a unei proceduri obligatorii si nu initiativa mea în calitate de presedinte, iar votul senatorilor nu poate fi unul imperativ.

Prin urmare, criticile mele la adresa procurorului general Tiberiu Nitu, nu sunt opinii personale, asa cum în mod eronat se mentioneaza în Raportul Inspectiei Judiciare: ”O astfel de abordare a domnului Presedinte al Senatului
României, de a nu da curs pentru a doua oara unei cereri de ridicare a
imunitatii parlamentare în cazul aceluiasi senator...”  si în comunicatul CSM: ”Reprezentantii celorlalte doua puteri - legislativa si executiva - nu au dreptul sa extrapoleze nemultumirile sau parerile personale referitoare la instrumentarea unei cauze penale, asupra întregului sistem judiciar, sau sa emita judecati referitoare la instrumentarea unei cauze penale”.

Constat cu regret ca rastalmacirea unor declaratii si documente oficiale de catre CSM si de catre membri ai CSM a devenit o practica.

Referindu-se la declaratia mea din 13 februarie a.c., un membru al CSM spunea: ”Dumnealui (”subsemnatul” n.a.) spune ca traim în republica procurorilor, ca justitia se imixtioneaza în activitatea Guvernului”.

Ca n-am spus asa ceva în cazul votului senatorului Vosganian reiese pâna si din Raportul Inspectiei Judiciare a CSM, care ma citeaza: ”In realitate, dosarul instrumentat de Procuratura Generala si pentru care s-a cerut votul Senatului nu se refera la presupuse fapte de coruptie ale unui senator, ci pune în discutie o decizie politica a unui ministru în functie, concretizata printr-o hotarâre de Guvern”.

De aceea pot sa afirm ca un vot în favoarea cererii procurorului general, asa cum îsi dorea si  Presedintele, ar fi creat precedentul potrivit caruia orice decizie a Executivului (deci, potential si a Presedintelui) si a oricarei autoritati publice ar fi putut fi cenzurata în viitor de catre procurori.

Un asemenea precedent devenea periculos, pentru ca el ar fi deschis calea spre transformarea României într-o republica a procurorilor. Pe scurt, în nicio tart democratica Ministerul Public nu are dreptul sa ancheteze oportunitatea unei decizii politice, cu exceptia cazului în care decidentii au beneficiat de foloase necuvenite ca urmare a deciziei luate.

Raportul Inspectiei Judiciare contine multe alte formulari cu care nu pot fi de acord: ”Presedintele Senatului României, a prezentat public informatii care au condus la subminarea independentei justitiei si la slabirea încrederii opiniei publice în magistrati, deoarece a exprimat un punct de vedere, în calitate de presedinte al Senatului..” sau: ”Expunerea unui astfel de punct de vedere (al subsemnatului - n.a.), pe o tema ce a determinat numeroase controverse în spatiul public, intra în contradictie cu hotarârile luate în cadrul CSAT care au tratat si trateaza coruptia ca pe o amenintare la adresa sigurantei nationale”.

Sunt sigur ca juristii care compun CSM si care si-au însusit Raportul Inspectiei Judiciare stiu ca votul parlamentarilor nu poate fi impus de alte autoritati, cum ar fi CSAT.

Imi permit cu acest prilej sa formulez un punct de vedere personal generat de preocuparea profunda a opiniei publice legata de urmatoarea întrebare:

De ce au stat în nelucrare atâtea dosare la Ministerul Public si DNA atâtia ani, ca acum sa asistam la o adevarata explozie?

Nu am caderea sa dau lectii CSM, dar cred ca în loc sa încerce fara sorti de izbânda sa cenzureze libera exprimare referitoare la activitatea Ministerului Public si a DNA, ar fi cu adevarat în folosul prestigiului si încrederii oamenilor în Justitie ca Inspectia Judiciara a CSM sa raspunda la întrebarea de mai sus.

In concluzie, resping Raportul Inspectiei Juridice a CSM si resping concluziile plenului CSM din 19 martie a.c. In plus, apreciez ca necesara clarificarea unor prevederi legale privind asigurarea unui echilibru constant si solid al tuturor puterilor în stat, problema care va trebui dezbatuta public si pusa cât mai repede pe agenda Parlamentului.

Călin Popescu-Tăriceanu
Presedinte al Senatului României