Punctul de segregare
De Cezar A. Mihalache
Ar fi vrut ca „linia” educaţională de la universitate de medicină şi farmacie din Târgu-Mureş să fie exclusiv maghiară… Că aşa le-au promis partenerilor de guvernare. Dar nu le-a ieşit, că se aprindea butoiul cu pulbere. Aşa că au venit cu o altă soluţie. Multiculturalitatea. O trăznaie prin intermediul căreia să se poată ţine de cuvânt în faţa maghiarimii politice.
Adică, să asigure educaţia universitară în oricare alte limbi, dar cât mai puţin, prin disoluţie, în română. Că tot ne-a avertizat Marko Bela că acolo e „oraşul lor, ţara lor” de „co-proprietari”. Să asigure linii educaţionale în maghiară, engleză şi germană… Şi, pe undeva pe la coadă, şi în română. Ce-i drept, în graba de a furniza o soluţie au uitat de linia educaţională în ţigăneşte… Păi, se poate?!
Să fie dară cât mai multe „linii”, să nu se bage de seamă segregarea, ci să fim orbiţi de pseudo europenismul „multiculturalităţii”. Să se creze cât mai multe secţii, pentru a putea fi umflată cea maghiarofobă. Că oricum, după aceea, restul se elimină „de la sine”. Va dispărea şi linia germană, cu prea puţin studenţi la o asemenea secţie în Târgu Mureş (dar prin care se poate crea precedentul pentru o „linie” nemţească la Sibiu, de exemplu), va dispărea poate şi cea în engleză, că doar nu vrem să pregătim medicii aşa, făţiş, pentru emigrare…
Vor mai rămâne cele în română şi… maghiară. Adică, printr-un mic ocol, ca de la 15 martie 2012 la 15 martie 2013, maghiarimea politică să ajungă tot unde voieşte ea. Şi asta se va întâmpla dacă nu deschidem ochii nici măcar în acest ultim ceas în care clopotul anti- românismului bate atât de tare de se sfarâmă şi bronzul de durere. Apoi, finanţările prioritare se vor duce spre secţiile maghiare (după modelul deja consacrat la nivelul culturii), totul ca prim pas pentru strivirea învăţământului universitar românesc din Ardeal sub cel maghiaro-secuiesc. După care vom fi izgoniţi şi din universităţile noastre transilvănene, probabil după modelul retrocedărilor către „bisericile istorice”…
În acest fel, ne vom trezi cu o facultate maghiară de stat în România. Pentru că o etapă importantă după infestarea învăţământului ardelenesc cu ideea „liniilor”, va fi aceea a „corectării” unei noţiuni ce nu are legătură cu învăţământul (poate cu transportul public) cu un echivalent firesc. Iar în loc de „linie” vom avea (şi e firesc, pentru că nu poţi înfiinţa o „linie” educaţională când noţiunea nu se regăseste în legea educaţiei), facultăţi…
Se va da astfel drumul la robinetul segregării… Facultăţi, universităţi, probabil și Academia se va frânge în două…
Şi ar fi interesat de aflat cine a scornit această soluţie… Căci, după cum au evoluat lucrurile, chiar dacă el a fost cel ce a trâmbiţat-o mândru în şedinţa de guvern cu public la microfonul (ne)ascuns, în mod cert nu a fost meritul premierului Ungureanu. Nu a fost el, pentru că, altminteri, nu ar fi vorbit de dorinţa lui personală de a vedea „linii” în germană, ci în … ebraică. Şi nu a fost nici Bela, nici Hunor, aceștia ieșind mult prea nervoși din din plenul parlamentului pentru a crede că au făcut doar un joc de scenă (fiind, de altfel, pentru întâia oară în atâţia ani în care se scapă pe ei în public, şi în direct, de nervii șantajului politic pe care simţeau că îl scapă din mâini, dar în toate e un început, poate învaţă că locul lor e lângă tufele de lângă parlament, nu în parlament!).
Cel mai probabil, Boc să fi adus soluția care i-a băgat pe maghiari înapoi în plen. Că doar nu degeaba a fost scos fostul premier de la naftalina insectarului politic portocaliu şi plimbat ca moaştele de seară de acasă la mall şi viceversa. Nu degeaba l-au arătat televiziunile cu doar câteva zile înainte că mai există. Că e viu şi, culmea, vieţuieşte chiar în Bucureştiul de unde a făcut atâta rău ţării. Iar când mai toţi îl credeau „refugiat” la Cluj, el a apărut vesel pe linia de promenadă cetăţenească.
Dovadă că a învăţat ceva de la Băsescu: să meargă la hipermarket când are cuţitul politic la os, iar printre plase să dea declaraţii ziariştilor care, întâmplător evident!, au dat peste el. Iar dacă Emil Boc a învăţat ceva, poporul pe care l-a umilit şi nenorocit pe multe generaţii de acum înainte, nu… Cel puţin nu după felul în care s-a înghesuit în jurul lui să facă poze. Să facă poze de parcă numai lapte şi miere a strâns după el. (E drept, poporul are nevoie de un alt personaj lângă care să se gudure la fotografii, iar dacă Traian Băsescu tot s-a dat la fund în relaţia sa cu mulţimile, poate că îi este de iertat prostirea la care s-a dedat o parte a prostimii din „prostime”).
Asistăm aşadar la un conflict de interese maghiaro-portocalii care va mai continua. Căci, UMF Târgu-Mureş este prea importantă, electoral, şi pentru unii şi pentru alţii. Iar dacă ar fi doar un conflict politic, chiar că nu ne-ar păsa.
Tragedia vine din faptul că înfiinţarea unei „linii” educaţionale în maghiară, urmată în mod cert de transformarea în facultate, va fi practic actul de abdicare a Statului Român în faţa pretenţiilor maghiarimii politice de a-şi instaura propria limbă nu doar în UMF, în instituţiile publice din Târgu-Mureş şi din Ardeal, ci în toată ţara.
Adică, să asigure educaţia universitară în oricare alte limbi, dar cât mai puţin, prin disoluţie, în română. Că tot ne-a avertizat Marko Bela că acolo e „oraşul lor, ţara lor” de „co-proprietari”. Să asigure linii educaţionale în maghiară, engleză şi germană… Şi, pe undeva pe la coadă, şi în română. Ce-i drept, în graba de a furniza o soluţie au uitat de linia educaţională în ţigăneşte… Păi, se poate?!
Să fie dară cât mai multe „linii”, să nu se bage de seamă segregarea, ci să fim orbiţi de pseudo europenismul „multiculturalităţii”. Să se creze cât mai multe secţii, pentru a putea fi umflată cea maghiarofobă. Că oricum, după aceea, restul se elimină „de la sine”. Va dispărea şi linia germană, cu prea puţin studenţi la o asemenea secţie în Târgu Mureş (dar prin care se poate crea precedentul pentru o „linie” nemţească la Sibiu, de exemplu), va dispărea poate şi cea în engleză, că doar nu vrem să pregătim medicii aşa, făţiş, pentru emigrare…
Vor mai rămâne cele în română şi… maghiară. Adică, printr-un mic ocol, ca de la 15 martie 2012 la 15 martie 2013, maghiarimea politică să ajungă tot unde voieşte ea. Şi asta se va întâmpla dacă nu deschidem ochii nici măcar în acest ultim ceas în care clopotul anti- românismului bate atât de tare de se sfarâmă şi bronzul de durere. Apoi, finanţările prioritare se vor duce spre secţiile maghiare (după modelul deja consacrat la nivelul culturii), totul ca prim pas pentru strivirea învăţământului universitar românesc din Ardeal sub cel maghiaro-secuiesc. După care vom fi izgoniţi şi din universităţile noastre transilvănene, probabil după modelul retrocedărilor către „bisericile istorice”…
În acest fel, ne vom trezi cu o facultate maghiară de stat în România. Pentru că o etapă importantă după infestarea învăţământului ardelenesc cu ideea „liniilor”, va fi aceea a „corectării” unei noţiuni ce nu are legătură cu învăţământul (poate cu transportul public) cu un echivalent firesc. Iar în loc de „linie” vom avea (şi e firesc, pentru că nu poţi înfiinţa o „linie” educaţională când noţiunea nu se regăseste în legea educaţiei), facultăţi…
Se va da astfel drumul la robinetul segregării… Facultăţi, universităţi, probabil și Academia se va frânge în două…
Şi ar fi interesat de aflat cine a scornit această soluţie… Căci, după cum au evoluat lucrurile, chiar dacă el a fost cel ce a trâmbiţat-o mândru în şedinţa de guvern cu public la microfonul (ne)ascuns, în mod cert nu a fost meritul premierului Ungureanu. Nu a fost el, pentru că, altminteri, nu ar fi vorbit de dorinţa lui personală de a vedea „linii” în germană, ci în … ebraică. Şi nu a fost nici Bela, nici Hunor, aceștia ieșind mult prea nervoși din din plenul parlamentului pentru a crede că au făcut doar un joc de scenă (fiind, de altfel, pentru întâia oară în atâţia ani în care se scapă pe ei în public, şi în direct, de nervii șantajului politic pe care simţeau că îl scapă din mâini, dar în toate e un început, poate învaţă că locul lor e lângă tufele de lângă parlament, nu în parlament!).
Cel mai probabil, Boc să fi adus soluția care i-a băgat pe maghiari înapoi în plen. Că doar nu degeaba a fost scos fostul premier de la naftalina insectarului politic portocaliu şi plimbat ca moaştele de seară de acasă la mall şi viceversa. Nu degeaba l-au arătat televiziunile cu doar câteva zile înainte că mai există. Că e viu şi, culmea, vieţuieşte chiar în Bucureştiul de unde a făcut atâta rău ţării. Iar când mai toţi îl credeau „refugiat” la Cluj, el a apărut vesel pe linia de promenadă cetăţenească.
Dovadă că a învăţat ceva de la Băsescu: să meargă la hipermarket când are cuţitul politic la os, iar printre plase să dea declaraţii ziariştilor care, întâmplător evident!, au dat peste el. Iar dacă Emil Boc a învăţat ceva, poporul pe care l-a umilit şi nenorocit pe multe generaţii de acum înainte, nu… Cel puţin nu după felul în care s-a înghesuit în jurul lui să facă poze. Să facă poze de parcă numai lapte şi miere a strâns după el. (E drept, poporul are nevoie de un alt personaj lângă care să se gudure la fotografii, iar dacă Traian Băsescu tot s-a dat la fund în relaţia sa cu mulţimile, poate că îi este de iertat prostirea la care s-a dedat o parte a prostimii din „prostime”).
Asistăm aşadar la un conflict de interese maghiaro-portocalii care va mai continua. Căci, UMF Târgu-Mureş este prea importantă, electoral, şi pentru unii şi pentru alţii. Iar dacă ar fi doar un conflict politic, chiar că nu ne-ar păsa.
Tragedia vine din faptul că înfiinţarea unei „linii” educaţionale în maghiară, urmată în mod cert de transformarea în facultate, va fi practic actul de abdicare a Statului Român în faţa pretenţiilor maghiarimii politice de a-şi instaura propria limbă nu doar în UMF, în instituţiile publice din Târgu-Mureş şi din Ardeal, ci în toată ţara.
Autor Cezar A. Mihalache
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu