Aurul României – bechtel-ul de apropitar al clanului prezidential?
De Cezar A. Mihalache
Nu mai are nici o limita… Doar un comportament deviant care releva, fie grave deficiente în felul în care se raporteaza la nevoile si temerile tarii, socotind-o si spoliind-o ca pe propria-i feuda, fie apropierea unui soroc ce se rezuma la plata anumitor datorii politice si electorale. Fapt ce îl face sa nu mai tina cont de absolut nimic, nici de norma legica, nici de cea morala, nici de cutuma minimului bun-simt, depasind limitele de afisare în executarea intereselor imediate. Ale lui, ale acelora care l-au sprijinit cândva si care îl ard mai rau decât pauperizarea si umilirea celor care l-au votat cândva.
În fapt, Traian Basescu a încetat de multa vreme sa se mai comporte ca un presedinte-jucator. Acea marota a liderului iesit din tipare si care i-a vrajit pe multi prin specularea sperantelor fiecaruia în mai bine. El este acum doar un model (la scara mai mare, ce-i drept!) al tiparului de succes politic si economic cunoscut si promovat sub argoul (tot politic!) de „baieti destepti”.
El este cel ce iese acum public, dar nu pentru a acuza potlogariile pentru care s-au pus în miscare odinioara (pe banii nostri, pentru propriul lui succes de casa) adevarate desanturi de lupta împotriva coruptiei, ci pentru a tranzationa fara pic de rusine în obrazu-i tot mai gros afacerile cu bogatiile tarii ca pe propria-i arvuna, rasfirând printre degete prezentul dar mai ales viitorul tarii. Ca soarta deja transata. Si nu o face nici macar cu sobrietatea despotului napolenian. Pentru ca el are acel comportament de smecher de mahala (e drept, nu a vândut seminte la cornet în fata la „Patria”, dar nici prea departe nu pare a fi fost printre plasele de pe chei!), la care se adauga, departe de dexterizatea jocul de glezne, o agitatie aroganta si timoranta specifica „baietilor destepti”. În cazul lui, baiatului destept de port… Iar pentru a-si atinge scopurile meschine se comporta aidoma acestora. Minte si manipuleaza, fiind cu atât mai periculos cu cât functia îi permite un control mai abil al lucrurilor.
El este „baiatul destept” de dincolo de tipologia deja clasica a acelora de prin sectoarele energetice ori de prin partide. De dincolo de erorile si gafele acestora. Pentru ca a avut timp sa-i studieze, sa le afle coportamentul si cliseul erorii, si când acestia i se supuneau politic, dar si în momentele în care, deranjând interese ori pur si simplu simple frustari, plateau, fiind dati, nu pe mâna justitiei, ci a presei. Pentru a asigura „recuperarea” celor ce se îndreptau. Traian Basescu le stie acestora si atuu-rile si hibele de comportament specifice „baietilor destepti”. Si le aplica…
Prin vizita sa, nu de presedinte, ci de santierist, de la Rosia Montana, el a transmis tarii exact mesajul pe care îl dorea. Aplicarea scenariului „bechtel”, ca viitoare sursa de finantare de clan (pe linie politica si economica) si pe plaiurile miortice. În fond, doar nu era sa se lase mai prejos?! Daca americanii au „bechtel”-ul lor, care pute a asfalt topit, de ce sa nu aiba si el unul poleit cu aur? Ca doar unul e Traian Basescu… Si merita tot ceea ce îsi doreste. Chiar de vom ajunge ca în vreme ce vom cersi iar din poart-n poarta împrumuturi, muntii nostri nici aur sa nu mai poarte…
Desigur, peste ocean, de unde a venit „modelul”, nicicând presedintii care au tras foloasele din feluritele afaceri „Bechtel”, ca parte de finantare a campaniilor lor, nu au facut si gestul de a se afisa public ca parte a anumitor interese.
Traian Basescu are însa comportamentul fanariotului de mahala. A aceluia scapatat pe printre ochiurile navoadelor de chei si parvenit în functia suprema gratie, înainte de toate, erorii justificabile si previzibile a alegatorului, si abia apoi ca urmare a imprudentei votantului de a se lasa si mituit si furat la urne.
Oricum, Traian Basescu minte ca un adevarat… pescar de mare. Nu, nu îsi pericliteaza prestanta prezidentiala din simplul motiv ca oricum nu o mai are. Forteaza însa lucrurile, dând impresia poporului pauperizat ca la Rosia Montana se afla minunea iesirii României din mâlul în care a ajuns. Mâlul portocaliu devarsat acum în nisipurile unui El Dorado auriu-verzui.
Minte si manipuleaza, sugerând ca aurul va intra direct în rezervele Bancii Nationale, iar de acolo se va pravali ca bunastare în buzunarele pensionarilor, somerilor si bugetarilor. Nu spune însa ca BNR cumpara aurul de pe piata, iar cel de la Rosia Montana va ajunge, dincolo de procentul infim al revedentei, în visteria tarii doar daca va fi cumparat de pe bursele spceifice. Evident, printr-o firma apropiata casei si castei politice portocalii cu nuante de verdeata de piata.
La Rosia Montana, Traian Basescu s-a prezentat asa cum este el în realitate. Primitiv si pus pe harta. Un paersonaj arogant, dar si disperat. Care explica plin de autosuficienta cunoasterii treburilor din aceasta lume felul în care trebuie înteleasa democratia si rostul statului. Am vazut un cetatean lipsit de demnitatea argumentelor reale în fata simplilor oameni ai locurilor. Un personaj lipsit de stralucire, dar care, chiar si din pozitia de vataf peste biroul în care adunase câtiva opozanti ai proiectului, încerca sa-si impuna propriul punct de vedere. Al lui, nu al tarii. Un personaj caruia doar biroul cel mare îi mai dadea o dimensiune. Si care prins în propria-i capcana a aruncat o nada încercând sa împinga, din lasitate, responsabilitatea în bratele altora. Acolo, Traian Basescu a încercat o fenta pe post de joc de glezne, aruncând ghemul fierbine al aurului netors în bratele Bancii Nationale, subliniind ca trebuie scos aurul cu orice pret pentru ca acesta a fost vândut din rezervele BNR pentru a se plati pensiile si salariile. Adicatelea, si împrumutati pe robie si cu aurul dat drept dijma. Pesemne ca arvuna la împrumurile primite.
Desigur, Banca Natioala a infirmat, defectându-l pe „Traian cel mincinos” („si nu mare”, dupa cum a zis geniul ochilor sasii) pentru propriul confort. Caci, în realitate, nici explicatiile BNR nu sunt credibile chiar pe nemestecate. Mai ales ca a girat la rându-i masurile financiare ale unor guvernanti care si-au batut joc de intreg popor, stirbindu-l în drepturi pentru a-i spulbera demnitatea.
În fapt, Traian Basescu a încetat de multa vreme sa se mai comporte ca un presedinte-jucator. Acea marota a liderului iesit din tipare si care i-a vrajit pe multi prin specularea sperantelor fiecaruia în mai bine. El este acum doar un model (la scara mai mare, ce-i drept!) al tiparului de succes politic si economic cunoscut si promovat sub argoul (tot politic!) de „baieti destepti”.
El este cel ce iese acum public, dar nu pentru a acuza potlogariile pentru care s-au pus în miscare odinioara (pe banii nostri, pentru propriul lui succes de casa) adevarate desanturi de lupta împotriva coruptiei, ci pentru a tranzationa fara pic de rusine în obrazu-i tot mai gros afacerile cu bogatiile tarii ca pe propria-i arvuna, rasfirând printre degete prezentul dar mai ales viitorul tarii. Ca soarta deja transata. Si nu o face nici macar cu sobrietatea despotului napolenian. Pentru ca el are acel comportament de smecher de mahala (e drept, nu a vândut seminte la cornet în fata la „Patria”, dar nici prea departe nu pare a fi fost printre plasele de pe chei!), la care se adauga, departe de dexterizatea jocul de glezne, o agitatie aroganta si timoranta specifica „baietilor destepti”. În cazul lui, baiatului destept de port… Iar pentru a-si atinge scopurile meschine se comporta aidoma acestora. Minte si manipuleaza, fiind cu atât mai periculos cu cât functia îi permite un control mai abil al lucrurilor.
El este „baiatul destept” de dincolo de tipologia deja clasica a acelora de prin sectoarele energetice ori de prin partide. De dincolo de erorile si gafele acestora. Pentru ca a avut timp sa-i studieze, sa le afle coportamentul si cliseul erorii, si când acestia i se supuneau politic, dar si în momentele în care, deranjând interese ori pur si simplu simple frustari, plateau, fiind dati, nu pe mâna justitiei, ci a presei. Pentru a asigura „recuperarea” celor ce se îndreptau. Traian Basescu le stie acestora si atuu-rile si hibele de comportament specifice „baietilor destepti”. Si le aplica…
Prin vizita sa, nu de presedinte, ci de santierist, de la Rosia Montana, el a transmis tarii exact mesajul pe care îl dorea. Aplicarea scenariului „bechtel”, ca viitoare sursa de finantare de clan (pe linie politica si economica) si pe plaiurile miortice. În fond, doar nu era sa se lase mai prejos?! Daca americanii au „bechtel”-ul lor, care pute a asfalt topit, de ce sa nu aiba si el unul poleit cu aur? Ca doar unul e Traian Basescu… Si merita tot ceea ce îsi doreste. Chiar de vom ajunge ca în vreme ce vom cersi iar din poart-n poarta împrumuturi, muntii nostri nici aur sa nu mai poarte…
Desigur, peste ocean, de unde a venit „modelul”, nicicând presedintii care au tras foloasele din feluritele afaceri „Bechtel”, ca parte de finantare a campaniilor lor, nu au facut si gestul de a se afisa public ca parte a anumitor interese.
Traian Basescu are însa comportamentul fanariotului de mahala. A aceluia scapatat pe printre ochiurile navoadelor de chei si parvenit în functia suprema gratie, înainte de toate, erorii justificabile si previzibile a alegatorului, si abia apoi ca urmare a imprudentei votantului de a se lasa si mituit si furat la urne.
Oricum, Traian Basescu minte ca un adevarat… pescar de mare. Nu, nu îsi pericliteaza prestanta prezidentiala din simplul motiv ca oricum nu o mai are. Forteaza însa lucrurile, dând impresia poporului pauperizat ca la Rosia Montana se afla minunea iesirii României din mâlul în care a ajuns. Mâlul portocaliu devarsat acum în nisipurile unui El Dorado auriu-verzui.
Minte si manipuleaza, sugerând ca aurul va intra direct în rezervele Bancii Nationale, iar de acolo se va pravali ca bunastare în buzunarele pensionarilor, somerilor si bugetarilor. Nu spune însa ca BNR cumpara aurul de pe piata, iar cel de la Rosia Montana va ajunge, dincolo de procentul infim al revedentei, în visteria tarii doar daca va fi cumparat de pe bursele spceifice. Evident, printr-o firma apropiata casei si castei politice portocalii cu nuante de verdeata de piata.
La Rosia Montana, Traian Basescu s-a prezentat asa cum este el în realitate. Primitiv si pus pe harta. Un paersonaj arogant, dar si disperat. Care explica plin de autosuficienta cunoasterii treburilor din aceasta lume felul în care trebuie înteleasa democratia si rostul statului. Am vazut un cetatean lipsit de demnitatea argumentelor reale în fata simplilor oameni ai locurilor. Un personaj lipsit de stralucire, dar care, chiar si din pozitia de vataf peste biroul în care adunase câtiva opozanti ai proiectului, încerca sa-si impuna propriul punct de vedere. Al lui, nu al tarii. Un personaj caruia doar biroul cel mare îi mai dadea o dimensiune. Si care prins în propria-i capcana a aruncat o nada încercând sa împinga, din lasitate, responsabilitatea în bratele altora. Acolo, Traian Basescu a încercat o fenta pe post de joc de glezne, aruncând ghemul fierbine al aurului netors în bratele Bancii Nationale, subliniind ca trebuie scos aurul cu orice pret pentru ca acesta a fost vândut din rezervele BNR pentru a se plati pensiile si salariile. Adicatelea, si împrumutati pe robie si cu aurul dat drept dijma. Pesemne ca arvuna la împrumurile primite.
Desigur, Banca Natioala a infirmat, defectându-l pe „Traian cel mincinos” („si nu mare”, dupa cum a zis geniul ochilor sasii) pentru propriul confort. Caci, în realitate, nici explicatiile BNR nu sunt credibile chiar pe nemestecate. Mai ales ca a girat la rându-i masurile financiare ale unor guvernanti care si-au batut joc de intreg popor, stirbindu-l în drepturi pentru a-i spulbera demnitatea.
Autor Cezar A. Mihalache
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu