Furtul de resurse, furtul de țară…

Mai simplu ar fi să ne ia de-a dreptul cetățenia și să o de la alții… Să ne suspende dreptul de lucra în și pentru țara noastră, ce să mai?!, de a trăi (uneori pur și simplu de a putea viețui…), în propria casă, și să ne oblige să plecăm cu toții în exil. Să devenim cârpele de șters ale veneticilor, imigranților și străinilor. Să stăm în genunchi pe plantațiile altora ori să-i ștergem la fund pe bătrânii Europei. Ba, de ce nu?, poate și pc cei ai Africii, acolo de unde le pleacă lor tinerii pentru a se simți bine aici, în casa noastră, căreia i-am deschis porțile și ferestrele mai rău ca în 1989… Iar în locul nostru să vină, să continue, să se multiplice exponențial infuzia de emigranți. Că aia, cel puțin la prima generație, sunt cuminți și stau cu fruntea plecată. Nu vociferează, nu pun însemne #Rezist pe instituțiile controlate de coțcarii politici, nu cer în stradă apărarea nevoilor noastre, a decenței și demnității de Neam și Țară. Că pe ăia nici nu-i interesează cum se cheamă țara. Și nici istoria ei…

În fapt, refugiații ăștia, cel puțin la prima generație, reprezintă exact acel specimen de care au nevoie politicienii noștri. Iar apoi, pot să le dea și dreptul de a vota, să mai aibă cine, că mâine-poimâine, numai pensionarii români și emigranții vor mai flutura pancarte în ziua votului. Sigur, nu am pune rămășag că toți pensionarii vor mai avea loc! Mai ales cei ce nu au stat și nu stau pe partea de asfalt propesedist.

Ba, în această jumătate de An Centenar rămasă, atât ar mai și rămâne de făcut: să dea hoții casei de hoți (mai bine rămânea doar bordel politic, ce o să mai plângem după vremurile duduilor de prin casetele otevisto… „alese”!), să dea o lege în care cinstea să devină coțcărie imputabilă penal în codul lor neopenaloparlomentar. Iar nouă, nealiniaților în banda derbedeilor politici, să ne dea brânci peste hotare.

Este mizerabil nivelul la care s-a ajuns… Lăsăm de-o parte caricaturile cu fețe de ferpar care s-au urcat cu labele jegoase pe scaunul marilor bărbați de stat de altădată! Nu consemnăm nici agramatismele pe care poate nici măcar oamenii de serviciu din casele acelor bărbați de stat de altădată nu le debitau!

Dar faptele, trădările, nu pot fi privite pieziș!

Suntem în fața argumentului necesar dizolvării de drept a Parlamentului, pe care chiar forul ne-a pus-o la îndemână de pe apa sâmbetelor pe care ni le poartă. Faptul că, în plină dramă națională, nici un parlamentar nu a cerut suspendarea oricăror lucrări în Parlament și expedierea aleșilor în teritoriu, fie și de fațadă (oricum ar fi dat mai bine decât fețele de paviani speriați de apele ce-i împresurau oferite de miniguvernul plecat în teritoriu!), ar justifica dizolvarea unui for care, într-o situația de criză, nu a fost alături de suferințele românilor.

Cum să stai, coțcar imbecilizat într-o ură sadea, în ședințe în care să votezi prima lege din lume care instituie dreptul de a fura, o lege cu rang superior, la nivel de cod procedural (și să nu ne mire dacă aceiași hoți nu vor transpune prevederile noului cod al lui „aliciordache” și în Constituție!), să te scarpini în bărbia ce-ți sprijină fața tâmpă (ochi goi, minte îngustă), iar pe televizoarele din spatele tău să curgă potopul durerii fără să ai o minimă reacție?1… Doar interesul imediat, grabnic, nici noapte nici zi să nu mai existe în peștera celor peste 600 de hoți, de a te pune la adăpostul castei…

Cum să accepți ca șef de cameră, ba să o mai și grohăi public, ca resursele țării pot fi scoase la mezat de alții?! Să (te) recunoști în pragul unui furt internațional de țară, să te lamentezi ca ajung gazele noastre pe la unguri, când, înaintea gazelor, textele de lege sunt izvorâte chiar de sub mâna ta?!

Cum să nu te revolți când vezi ipocrizia lui Liviu Dragnea care spune că nu este de acord ca resursele de gaz din Marea Neagră (resurse neatinse încă, pure, rezerva unui viitor pe care îl tocăm într-un prezent controlat de hoții politici), să ajungă la alții „chiar cu totul”. Măcar câteva procente să ajungă și în România, nu?! Și restul?

Ce atitudine este aceasta în accepți să-ți folosești propriile resurse ducând tu singur dijma la ceilalți, pupând tu papucul și kippele descălecătorilor venetici?

Pentru că asta se va întâmplă cu resursele de gaz din Marea Neagră. Vom plăti din ele aproape pe de-a întregul o dijmă pe care guvernanții și politicienii ne-o impun pentru a-și continua ei huzurul politic. Acești trădători (lepre de ospiciu politic, bolnavi de putere, înveninați de ură și ranchiună) care ne conduc…

Cum să taci în fața celeilalte hoții de resurse?… Roșia Montana. Pe care coțcarii au securizat-o în peștera furturilor lor, blocând protejarea zonei de orice intervenție de exploatare printr-un statut recunoscut de Unesco?…

Cum să nu te ridici în fața celeilalte agresiuni hidoase, alt braț al aceleași hidre care ne-a împresurat sub conducerea veneticilor, care vrea să ne înfaște resursele de hrană?

Evident, arabii pot să cumpere ce vor aici. Firme, clădiri… Dar asta nu înseamnă ca dacă au cumpărat un producător național de cereale au dreptul să preia și resursele de lucru ale acestuia. Mai ales că ele sunt ale țării. Nu ale acelei societăți care doar le exploata în concesiune. Și grav este că și aici, această vânzare se face din nou cu acordul unei instituții a statului, prin intermediul unui stat de status politic: Consiliul concurenței. Care nu vede nici o problemă în achiziționarea unei companii agricole naționale de către arabi, nici măcar din perspectiva preluării unor concesiuni care, obligatoriu, trebuie să se întoarcă la stat, neputând fi transmise juridic. Căci, Insula Mare a Brăilei, bunăoară, este a țării și nu poate intra în huzurul de harem comercial al unor bogătani care își închipuie că își permit să cumpere orice în România…

Suntem într-un An Centenar, deja înjumătățit ca șansă de a aduce un omagiu real înaintașilor, pus de către guvernanți pe post de berbece de asalt al „Trianonului 2020” împotriva fundațiile Statului Național Unitar Român.

Și pe noi tot nu ne interesează…