Deja mult prea departe în acest deja prea târziu al păcii…

Să nu ajungă tocmai țările „învingătoare” să plătească pentru reconstrucția Ucrainei! Inclusiv noi! Și nu cea învinsă dimpreună cu statele care i-au fost alături!… Pentru că și învingătorii pot ajunge a fi trași la răspundere și condamnați, cândva, într-un tribunal al dreptății, nu?! Și câtă vreme țările din eșalonul celor ce (se) dictează ca învingători vor accepta încălcarea tratatelor internaționale privind limitele războiului, ca arme de ucidere, „colaterală”, în dispersie, în masă, dreptul învinsului de a dispune ulterior de „victoria” acestora va fi justificat! Pentru că, dacă treci dincolo de o anumită linie, nici o explicație nu te va putea spăla de păcatul de a fi fost parte a morții, a unui genocid, culmea, nu doar al războiului la timpul prezent și imediat, ci al victimelor colaterale din viitor… Căci utilizarea muniției cu dispersie spre asta va duce… Iar faptul că Zelenscki a făcut un turneu european „în forță”, dar nu ca pacifist, nu ca un șef de stat căutând soluții pentru ca poporul lui să nu mai sufere (trebuind să atragă de partea lui aliați care să preseze Moscova cu nevoia de pace imediată, nu să scormonească după agresori părtași), se corelează, nu întâmplător, cu disponibilitatea Statelor Unite de a trece o gravă linie roșie și a-i furniza muniție cu dispersie…

Dar lucrurile nu vor fi nicidecum atât de simple! Și nu se vor limita la banii pe care vrea America să-i facă din vânzarea unei muniții interzise… Pentru că muniția unchiului Sam este, oricum, cantitativ, doar o pleznitură de caramelă în comparație cu puterea de distrugere pe care o cere Zelenscki… În fapt, liderul războinic de la Kiev (numai mâine-poimâine poate chiar liderul războiului de la Kiev) a fost trimis să se asigure de contribuția statelor europene la efortul de război al Ucrainei, dar la noul nivel de crimă: în masă și în timp… Să dea acel conținut de distrugere pe care UE l-a vizat în momentul în care a cerut statelor membre să producă muniție pentru războiul Kievului… Iar disprețul și atitudinea arogantă, dar și de învinovățire a acelora ce spun „Nu!”, manifestate de Zelenscki la Sofia, conturează acea mașină de ucis alimentată de acea producție de muniție pe care statele UE ar putea fi obligate să o asigure Ucrainei. Muniția cu dispersie, a cărei utilizare nu va fi decontată moral nici de Nato, nici de UE – ca structură în sine, ci de țările care au produs-o și au livrat-o Ucrainei!

Și nu întâmplător instigatorul de la Kiev s-a dus la Sofia pentru a-l provoca și a-l umili public pe președintele unei țări membre UE și Nato. Și în sprijinul căruia nu a sărit nimeni… Chiar dacă modul acestuia de a fi punctat importanța diplomației față de continua înarmare, ca soluție de pace, a fost o abordare a normalului… Pentru că strategii lui Zelenscki au întins o capcană, încadrând refuzul, logic și chiar necesar al președintelui bulgar, de a mai tempera pofta de ucide a unora, drept învinovățire suis-generis sub sintagma prorusismului și putinismului. Și va fi o învinovățire ce va fi pusă în cârca tuturor acelor state ce vor refuza să producă și să livreze Ucrainei muniția cu dispersie cerută de conclavul iadului: SUA, UE, Nato… Chiar dacă statele vor refuza tocmai în numele unor tratate internaționale menite a evita astfel de derapaje în deviaționismul războinic al umanității…

Dar oare, când vom încerca a reînvăța păsările să zboare peste mormanele de cadavre, oare ce vinovăție va cântări mai greu?… Aceea de a fi fost „putinist” și a fi refuzat a fi parte a unei coaliții a morții, prin ignorarea acordurilor internaționale vizând munițiile permise într-un război, sau acela de a fi fost părtaș uciderii, în masă și a celei „colaterale”…

În plus, după eventualul accept dat de către țările UE de a produce și livra ele însele muniția cu dispersie (și nu Nato, nu UE!), vor putea fi impuse orice fel de arme… Inclusiv de distrugere în masă… Pentru că se va fi trecut fragilul fir ce mai ține opțiunea păcii la linia orizontului… Or, suntem oare gata a ucide pentru pretențiile unui individ care nu acceptă sub nici o formă pacea?… Ne vom face părtași morților ce vor veni în timp prin resturile acestei muniții?… Dar dacă, după ce Ucraina își va fi strâns suficiente arme pentru a putea trece prin foc și carne arsă, nu doar soldații ruși, ci populații întregi, ne vom trezi că, de fapt, adevărata operațiune specială se pregătea de către alte cancelarii, cum vom mai da înapoi? Căci poate abia atunci vom înțelege împotriva cui s-a preparat atât de minuțios teatrul de război… Vom mai putea face oare un pas în spate, având, nu mâinile pline de sânge, ci o vinovăție prin complicitate absolută?…

Războiul înseamnă oricum moarte, carne sfârtecată, destine smulse… Și nu trebuie să ne aducem și noi partea de suflu al morții mestecând ciunga pusă în gura noastră de perfidul unchi Sam ca aghiotant al unei ordonanțe ce poate va mătura Europa cu tresele de pe umerii altora…