Anne Frank, Janus Korczak şi românii ”Drepţi între popoare” omagiaţi la Surdila Greci

La Şcoala Gimnazială Surdila Greci a avut loc vineri, o instructivă activitate didactică, dedicată comemorării tuturor celor care, din motive legate de apartenenţa rasială sau politică au fost deportati, închişi, torturaţi sau exterminaţi prin diferite mijloace, în cursul ultimului razboi mondial, fie că erau evrei, români sau de alte etnii.

Activitatea  a fost organizată la CDI, de prof. Călin Toderaşcu în colaborare cu prof. Corina Ciocârlan, prof. Cristina Mărgean, prof. Gabriela Mihalache, prof. Andreea Moise, sub coordonarea prof. Iulia Vuţino, directorul unităţii şcolare.

În context au fost prezentate copiilor câteva biografii semnificative, pentru o abordare cât mai obiectivă a acestor tragedii, cu scopul declarat ca acestea să nu se mai repete niciodată, iar elevii să înţeleagă rostul toleranţei şi al acceptării diversităţii, într-o lume a violenţei şi urii, chiar dacă această lume însângerată ar fi trebuit să evolueze, învăţând din trecut, pe calea umanismului, implicit secolului al XXI-lea.

Anna Frank. După ocuparea Olandei de către trupele naziste în 1940 au început primele deportări ale evreilor în lagăre de concentrare. Printre cei vizaţi se număra si Otto Frank împreună cu familia (soţia şi cele două fiice, Anne şi Margot). Otto era om de afaceri (comerţ cu mirodenii), emigrat din Germania în Olanda, de teama persecuţiilor naziste. Când a aflat că şi aici vor avea loc deportări, a pregătit o ascunzătoare la etajul clădirii unde lucrase până atunci, unde s-a ascuns cu familia şi câţiva prieteni, în total 8 persoane. Peste zi, cei 8 ocupanţi ai anexei secrete, se străduiau să fie foarte liniştiţi, pentru a nu fi remarcaţi de lucrătorii de la parter.

După doi ani de trai în astfel de condiţii chinuitoare, ajutaţi de prieteni care le aduceau periodic alimente, cu riscuri mari, timp în care Anne a ţinut un jurnal, cei 8 au fost arestaţi, în urma unui denunţ, trădătorul primind, conform evidenţelor fiscale, pentru cele opt suflete trimise la moarte, suma de 5 guldeni (1,40 dolari).

Doar tatăl Annei a reuşit să supravieţuiască lagărelor, s-a întors la Amsterdam a găsit în „Anexa secretă” jurnalul fiicei lui şi l-a publicat în memoria ei şi a tuturor celor 6 milioane de evrei ucişi, dintre care 1,5 milioane copii.

Ulterior elevilor le-a fost prezentat cazul lui Janus Korczak un medic şi  pedagog polonez, din ghetoul Varşoviei, ce îngrijea de orfanii evrei,  de care s-a legat atât de mult încât, atunci când a venit ordinul de deportare a acestora, în lagărele de concentrare, demn şi tăcut, în fruntea celor 200 de copii evrei, cu câte un copil de mână, a urcat în trenul deportării, ce avea ca ultimă destinaţie un lagăr de exterminare.

Korczak era polonez şi ar fi putut să nu meargă cu ei, fiind atenţionat chiar în acest sens, de către un ofiţer nazist, dar a ales să însoţească copiii, murind în cele din urmă la Treblinka. Obişnuia să spună: ”Nu laşi un copil bolnav singur, noaptea şi nu părăseşti copiii în vremuri ca acestea”. Se pare că şi-a urmat crezul până la capăt…

În context au fost menţionaţi şi cei 60 de români consideraţi de statul Israel „Drepţi între popoare” fiindcă au salvat evrei, dezbătându-se în acest sens cazul primarului oraşului Cernăuţi, Traian Popovici (20000 evrei salvaţi) şi cel al preşedintei Crucii Roşii din Roman, Viorica Agarici, care s-a aşezat pe şinele de cale ferată pentru a împiedica să plece „trenul morţii” plin cu evrei, fără a acorda primul ajutor celor care aveau nevoie de acesta sau apă şi alimente oamenilor transportaţi în condiţii inumane.

Apoi elevilor le-a fost expusă tragedia românilor deportaţi, din Basarabia în Siberia, de autorităţile staliniste, mulţi murind acolo de boli, epuizare, torturi şi înfometare dar şi situaţia celor întemniţaţi şi deportaţi de către autorităţile comuniste din ţară consideraţi a fi, pentru că au cerut liberatate, ”duşmani ai poporului şi agenţi ai imperialismului american, englez etc…”

Elevii au participat la activitate cu interes, au realizat desene specifice, după model sau concepţie proprie, au pus întrebări despre aceste lucruri care nu ar fi trebuit să se întâmple, iar la sfârşit au urmărit filmul artistic tematic ”Viaţa e frumoasă!”

„Este important să nu uităm niciodată tragediile trecutului şi să facem din acestea adevărate lecţii, pentru noile generaţii, în spiritul toleranţei şi al umanismului care ar trebui să fie coordonatele fundamentale ale vieţii în societate” ne-a declarat prof. Iulia Vuţino directorul şcolii