Claudiu Komartin - Nu e rau ca oamenii sa-si aduca aminte, de pe strada sau de la metrou, ca exista poezie

O situatie precum cea din România anilor '70-'80, când poezia se citea pe stadioane, este anormala, iar 'pentru lumea nebuna si rapida în care traim, poezia o duce bine', sustine, într-un interviu pentru Agerpres, poetul Claudiu Komartin, care crede, de asemenea, ca internetul, desi 'încurajeaza lecturi superficiale', poate facilita accesul unui numar mai mare de oameni la poezie.

Claudiu Komartin a fost prezent luni, la Bruxelles, pentru lansarea proiectului 'Transpoesie', în cadrul caruia 21 de poezii din 21 de tari europene, în 18 limbi diferite, au fost afisate în versiunea lor originala, alaturi de traducerile în franceza si flamanda, în principalele statii de metrou din capitala Belgiei, cu ocazia Zilei europene a limbilor. Versurile celor 21 de poeti europeni vor putea fi citite de trecatori la metroul din Bruxelles pâna la 19 octombrie, precizeaza, într-un comunicat, Institutul Cultural Român din capitala belgiana, participant la proiect.

În vârsta de 28 de ani, Claudiu Komartin s-a numarat printre cei sapte poeti implicati în proiect care au luat parte luni seara la dezbaterea literara 'Transpoesie - Poezia si spatiul public', care a avut loc la Casa Internationala a Literaturii Passa Porta din centrul Bruxellesului. Dupa dezbatere, Claudiu Komartin a citit poemul 'Iubesc acel oras', afisat la metroul din Bruxelles, dar si alte câteva poezii, traduse în engleza si franceza.

Pe marginea dezbaterii, scriitorul a acordat un interviu pentru Agerpres.

Care este cel mai neconventional loc în care v-ati vazut citite versurile?

Este o întrebare buna. Am avut odata o lectura cu totul imprevizibila si greu de reprodus - într-un mall, la Sofia. Era un proiect mai mare, intitulat 'Word Express', si ideea bulgarilor, de fapt a celor de la British Council, care erau coorganizatori, a fost sa duca aceasta lectura într-o librarie din cel mai mare mall din Sofia. Va dati seama ce ciudat si inadecvat a fost pâna la un punct. Asta se întâmpla chiar lânga un zid pentru alpinism de mall, pe care se catarau copii si care mai cadeau din când în când, sper ca nu din cauza versurilor pe care le spuneam noi. As spune ca acesta a fost cel mai bizar locsor în care am recitat.

Si cum vi se pare acum sa va vedeti versurile la metroul din Bruxelles?

E un lucru frumos. Ma simt onorat ca poemul meu a fost ales pentru asta. E un proiect frumos. Mie îmi place întotdeauna atunci când poezia are sansa sa intre mai mult în spatiul public, stiut fiind ca poezia e tare napastuita la publicul mai larg în ziua de astazi si e o cenusareasa a culturii contemporane. E un prilej ca poeme sa fie citite, fie si în fuga, superficial si fara mare implicare, de mai multi oameni decât ar face-o citind poezie în reviste, carti sau pe internet. Stiu ca publicul de poezie e tot mai putin numeros, asa ca nu e rau ca oamenii sa-si aduca aminte, de pe strada sau de la metrou, ca exista poezie si ca poezia poate sa faca parte din viata lor.

Care este cel mai bun loc sa citesti poezie?

Cred ca cel mai bun loc sa citesti poezie e în camera ta, cu o lumina potrivita si, poate, cu o muzica în fundal, în surdina, sau doar tu cu gândurile tale. Cred ca, pâna la urma, poezia are de-a face cu sensibilitatea si cu înzestrarile sufletesti ale fiecaruia dintre noi. Cred ca ar trebui citita în liniste si în singuratate, dar nu este rau ca ea sa devina si un vehicul de comunicare publica, sa aiba ceva din forta de impact pe care o are muzica sau pe care o are teatrul.

În ce masura credeti ca poezia contemporana româneasca este suficient promovata în strainatate?

Unul din lucrurile comune în întreaga Europa, de la Oceanul Atlantic pâna la Urali, este faptul ca poezia e ignorata de publicul larg peste tot. Cred ca peste tot în Europa poezia e o cenusareasa. Eu nu am a ma plânge. Am avut sansa sa fiu implicat în tot felul de proiecte în acesti ani. Poezia mea a fost privilegiata din acest punct de vedere. Cred ca în România exista institutii, cum e ICR, care se ocupa metodic si organizat de promovarea poeziei românesti în afara. Mi-e greu sa cred ca la acest nivel s-ar putea face mai mult si spun asta în cunostinta de cauza, stiind si ce fac alte institute culturale din tarile europene cu care ne putem compara. Din acest punct de vedere, cred ca se întâmpla lucruri bune si lucrurile se misca.

Din ce ati spus mai devreme, deduc ca întelegeti ca exista adevar în lamentatia care se aude destul de des la noi ca astazi nu se mai citeste poezie.

Parerea mea e ca exista perioade, epoci, care sunt caracterizate printr-un avânt foarte mare al economiei si al tehnicii si în care artele sunt ignorate sau sunt, în orice caz, puse deoparte. Dar acestea sunt momente foarte prielnice pentru arta. Mi se pare ca întotdeauna arta a avut foarte mult de câstigat când nu a fost în prim-plan, când, de pilda, poezia nu a mai fost citita pe stadioane. Mi se pare anormala tocmai o situatie cum a fost în România anilor '70-'80, cu poezie citita pe stadioane. Poezia nu e de citit pe stadioane. Poezia e pentru un cerc mai restrâns, pentru un cerc de cunoscatori, pentru oameni care au un alt tip de sensibilitate. Nu e pentru toata lumea. Nu e pentru un public foarte larg. Dar eu cred ca pentru lumea nebuna si rapida în care traim, poezia o duce bine, în sensul în care exista oameni foarte interesati, foarte talentati care o duc mai departe. Si asta ar trebui sa fie de ajuns, nu?

În ce limba straina v-a sunat cel mai straniu versurile dvs.?

În coreeana. Am avut aceasta experienta. Am fost în Coreea de Sud la un mare festival si am avut niste texte traduse în coreeana. Am avut o lectura acolo, la o facultate dintr-un orasel de lânga Seul unde se studia limba româna. Au citit si în coreeana si a fost, într-adevar, o mare ciudatenie. Nu recunosteam absolut nimic, dar cred ca asta este o parte din frumusetea traducerii de poezie, faptul ca limbile se împletesc la un moment dat si aceasta devine un eveniment în sine.

În ce masura credeti ca ajuta internetul la raspândirea poeziei? Exista poezie pe internet?

Exista fluvii de poezie pe internet. Exista însa foarte multa poezie proasta pe internet. Exista si câtiva poeti buni. Mai gasesti, daca sapi suficient de mult, si poezie buna. Parerea mea e ca poezia are a se servi de orice mediu prin care sa poata sa patrunda la public. Nu ar trebui sa ne ferim, nu ar trebui sa ne speriem de internet sau de film sau de toate acele medii alternative prin care poezia chiar poate sa rabufneasca în viata oamenilor. Este adevarat însa ca internetul încurajeaza lecturi superficiale. Pe internet e mai greu sa ai o lectura asa de atasanta si de directa, sa devii prieten cu un text poetic în felul în care o faci când tii o carte în mâna. Dar eu cred ca internetul poata sa permita mult mai multor oameni sa ajunga la textul poetic, ceea ce nu e deloc un lucru rau.

Claudiu Komartin s-a nascut pe 7 august 1983, la Bucuresti. A debutat publicistic în 2002, iar în volum un an mai târziu, cu 'Papusarul si alte insomnii' (Editura Vinea, 2003, 2007, Premiul National 'Mihai Eminescu' Opera Prima, Botosani si Premiul 'Prometheus' pentru debut, Bucuresti). Al doilea volum de versuri, 'Circul domestic', a aparut în 2005, la Editura Cartea Româneasca. Volumul a primit în 2007 Premiul pentru poezie al Academiei Române. Al treilea sau volum s-a intitulat 'Un anotimp în Berceni' si a aparut la Editura Cartier în 2009. Poemele sale au fost traduse si publicate în germana, franceza, sârba, slovena, spaniola, ceha, maghiara si coreeana. Traduce din limba engleza si franceza si este coautor al piesei de teatru 'Deformatii', montata în 2008 la Bucuresti.