Anca Sigartau: Orice festival care se tine la ora asta, in aceasta perioada de criza, este o mare izbanda. Traim intr-o lume a minunilor!
De Virgil Andronescu
Dupa terminarea spectacolului "Puslamaua de la etajul 13" din cadrul Festivalul de teatru Zile si Nopti Braila, celebra actrita Anca Sigartau a acordat un mini-interviu in exclusivitate pentru InfoEST.
Rep. Virgil Andronescu: Intai de toate, buna seara, multumiri si felicitari pentru acest spectacol de-a dreptul fascinant! Ce ne puteti spune despre festival?
Actrita Anca Sigartau: Pai, orice festival care se tine la ora asta, in aceasta perioada de criza, este o mare izbanda. Suntem un fel de Don Quijote si este extraordinary ca se intampla lucrul asta! Ne luptam si noi cu morile de vant si simpla prezenta mea aici este un lucru extraordinar, intr-o lume in care fotbalul e mult mai important decat cultura.
V.A.: …Ca asa-i in tenis…!
A.S.: Da…! Asa-i…! ( rade vioi )
V.A.: Care este parearea dumneavoastra, a omului Anca Sigartau, despre sinucidere? Parerea personajului, prin care ne-a vorbit domnul Mircea M. Ionescu, am ascultat-o pe scena si a fost una frontala, precisa, sincera si cinstita pentru toata lumea venita sa vada spectacolul.
A.S.: Imi e foarte greu sa vorbesc, mi-e foarte greu sa joc acest spectacol si pentru ca in urma cu doua saptamani mi-am inmormantat o prietena care s-a sinucis, dar si pentru ca stiu ca sinuciderea este doar o…oh!, te impiedici… Unii se impiedica sin u se pot ridica! Nu cred ca trebuie acuzat nimeni si nimeni nu trebuie pus la zid, nimeni…nu se stie…, numai Dumnezeu stie… Si numai Dumnezeu poate sa puna la zid. Tot ce putem sa facem este san e bucuram de cei de langa noi si sa-i ajutam pe oameni cat sunt in viata sau pur si simplu semnalul de alarma- nu este cu acest spectacol, de a atrage atentia ,, mai sa nu te sinucizi!’’, nu, este de ati pasa de cei din jur, de a remarca o… tristete, o…ceva…Faptul ca este un semnal de alarma, faptul ca avem nevoie unii de altii!
V.A.: Lumea e grabita, parca prea grabita, lumea e foarte ocupata- asa cum s-a spus si pe scena!
A.S.: Da, e exact cum se spune in spectacol…! Nu acuz pe nimeni niciodata, nu o fac nici cu acest spectacol. Nu, pur si simplu, e foarte usor sa spui din capul locului ca m-am certat cu nu stiu cine din cauza ca viate e grea, ca nu am bani sau ca… eu mai stiu ce. E foarte simplu!
V.A.: Am scris si eu despre sinucidere, toata viata mi-a stat in creier idea sinuciderii. Dar asta m-a facut sa merg mai departe chiar daca de multe ori m-am impiedicat si eu. Vazand spectacolul de asta seara, spectacol in care ati jucat nemaipomenit, am tinut sa va ascult neaparat propria parere.
A.S.: Stiti cum e cu sinuciderea? E pacat sa nu apuci o slujba, o slujba de inmormantare (rade amar ), e pacat sa te duci pe lumea cealalta!, ca… nimeni… nu intelege si nu te ajuta. La tecerea pe lumea aceea, pe lumea cealalta, stii ca tu ai insemnat ceva…, si chiar daca iti iei momentul de glorie proprie…
V.A.: Am mai inteles ceva despre…, din piesa lui Mircea M. Ionescu, ceva despre pierderea sufletului.
A.S.: Da, exact… Si, dupa mine, e pacat sa iti pierzi sufletul, sa iti pierzi ziua de maine, pentru ca asta se intampla de fapt! Nu poti niciodata sa stii ce ti se intampla, ce iti aduce ziua de maine, pierderea sufletului e cel mai mare pacat! Cred sincer ca asta se intampla.
V.A.: Trecand intr-un alt registru al discutiei, va intreb: ati mai fost la Braila?
A.S.: Am mai fost in Braila, unde am jucat doua piese…
V.A.: Cum gasiti orasul Braila?
A.S.: Orasul…nu l-am vizitat, n-am apucat sa-l vizitez niciodata, il stiu din fotografii, din scrieri, si cunosc orasul dupa public.
V.A.: Si cum este publicul brailean?
Eu pot sa va spun ca mi-e frica de publicul din Braila pentru ca este un public intotdeauna avizat, este un public rafinat si pe care nu poti sa-l pacalesti. Publicul din Braila nu se poate pacali!
V.A.: Va spun cu marturisesc, cu sinceritate, ca am venit la acest spectacol special sa va vad pe dumneavoastra, actrita Anca Sigartau. Si mi-a placut ceea ce am vazut: un rol jucat exceptional de Anca Sigartau, o realitate dura- exprimata printr-un text cu accente pline de umor, un text convingator.
A.S.: Va multumesc si ma bucur ca v-a placut. Eu sunt actrita de teatru si asta e cel mai important pentru mine. Eu, aici, pe scena sunt Anca Sigartau, pe scena! Asta e realitatea care interactioneaza cu realitatea publicului! In rest, Anca Sigartau cea care se vede, cum este pentru copii asa este si pentru prietenii ei.
V.A.: La ce va ganditi pentru viitor, ce planuri aveti?
A.S.: Proiecte…? E un spectacol la care ma gandesc foarte tare, dupa textile lui Luis Caroll, ‘’Alice in tara minunillor’’, pentru ca traim, de fapt, intr-o lume a minunilor.
Rep. Virgil Andronescu: Intai de toate, buna seara, multumiri si felicitari pentru acest spectacol de-a dreptul fascinant! Ce ne puteti spune despre festival?
Actrita Anca Sigartau: Pai, orice festival care se tine la ora asta, in aceasta perioada de criza, este o mare izbanda. Suntem un fel de Don Quijote si este extraordinary ca se intampla lucrul asta! Ne luptam si noi cu morile de vant si simpla prezenta mea aici este un lucru extraordinar, intr-o lume in care fotbalul e mult mai important decat cultura.
V.A.: …Ca asa-i in tenis…!
A.S.: Da…! Asa-i…! ( rade vioi )
V.A.: Care este parearea dumneavoastra, a omului Anca Sigartau, despre sinucidere? Parerea personajului, prin care ne-a vorbit domnul Mircea M. Ionescu, am ascultat-o pe scena si a fost una frontala, precisa, sincera si cinstita pentru toata lumea venita sa vada spectacolul.
A.S.: Imi e foarte greu sa vorbesc, mi-e foarte greu sa joc acest spectacol si pentru ca in urma cu doua saptamani mi-am inmormantat o prietena care s-a sinucis, dar si pentru ca stiu ca sinuciderea este doar o…oh!, te impiedici… Unii se impiedica sin u se pot ridica! Nu cred ca trebuie acuzat nimeni si nimeni nu trebuie pus la zid, nimeni…nu se stie…, numai Dumnezeu stie… Si numai Dumnezeu poate sa puna la zid. Tot ce putem sa facem este san e bucuram de cei de langa noi si sa-i ajutam pe oameni cat sunt in viata sau pur si simplu semnalul de alarma- nu este cu acest spectacol, de a atrage atentia ,, mai sa nu te sinucizi!’’, nu, este de ati pasa de cei din jur, de a remarca o… tristete, o…ceva…Faptul ca este un semnal de alarma, faptul ca avem nevoie unii de altii!
V.A.: Lumea e grabita, parca prea grabita, lumea e foarte ocupata- asa cum s-a spus si pe scena!
A.S.: Da, e exact cum se spune in spectacol…! Nu acuz pe nimeni niciodata, nu o fac nici cu acest spectacol. Nu, pur si simplu, e foarte usor sa spui din capul locului ca m-am certat cu nu stiu cine din cauza ca viate e grea, ca nu am bani sau ca… eu mai stiu ce. E foarte simplu!
V.A.: Am scris si eu despre sinucidere, toata viata mi-a stat in creier idea sinuciderii. Dar asta m-a facut sa merg mai departe chiar daca de multe ori m-am impiedicat si eu. Vazand spectacolul de asta seara, spectacol in care ati jucat nemaipomenit, am tinut sa va ascult neaparat propria parere.
A.S.: Stiti cum e cu sinuciderea? E pacat sa nu apuci o slujba, o slujba de inmormantare (rade amar ), e pacat sa te duci pe lumea cealalta!, ca… nimeni… nu intelege si nu te ajuta. La tecerea pe lumea aceea, pe lumea cealalta, stii ca tu ai insemnat ceva…, si chiar daca iti iei momentul de glorie proprie…
V.A.: Am mai inteles ceva despre…, din piesa lui Mircea M. Ionescu, ceva despre pierderea sufletului.
A.S.: Da, exact… Si, dupa mine, e pacat sa iti pierzi sufletul, sa iti pierzi ziua de maine, pentru ca asta se intampla de fapt! Nu poti niciodata sa stii ce ti se intampla, ce iti aduce ziua de maine, pierderea sufletului e cel mai mare pacat! Cred sincer ca asta se intampla.
V.A.: Trecand intr-un alt registru al discutiei, va intreb: ati mai fost la Braila?
A.S.: Am mai fost in Braila, unde am jucat doua piese…
V.A.: Cum gasiti orasul Braila?
A.S.: Orasul…nu l-am vizitat, n-am apucat sa-l vizitez niciodata, il stiu din fotografii, din scrieri, si cunosc orasul dupa public.
V.A.: Si cum este publicul brailean?
Eu pot sa va spun ca mi-e frica de publicul din Braila pentru ca este un public intotdeauna avizat, este un public rafinat si pe care nu poti sa-l pacalesti. Publicul din Braila nu se poate pacali!
V.A.: Va spun cu marturisesc, cu sinceritate, ca am venit la acest spectacol special sa va vad pe dumneavoastra, actrita Anca Sigartau. Si mi-a placut ceea ce am vazut: un rol jucat exceptional de Anca Sigartau, o realitate dura- exprimata printr-un text cu accente pline de umor, un text convingator.
A.S.: Va multumesc si ma bucur ca v-a placut. Eu sunt actrita de teatru si asta e cel mai important pentru mine. Eu, aici, pe scena sunt Anca Sigartau, pe scena! Asta e realitatea care interactioneaza cu realitatea publicului! In rest, Anca Sigartau cea care se vede, cum este pentru copii asa este si pentru prietenii ei.
V.A.: La ce va ganditi pentru viitor, ce planuri aveti?
A.S.: Proiecte…? E un spectacol la care ma gandesc foarte tare, dupa textile lui Luis Caroll, ‘’Alice in tara minunillor’’, pentru ca traim, de fapt, intr-o lume a minunilor.
Autor Virgil Andronescu
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu