Mihu Iancu: Nu trebuie să te naşti sau să trăieşti într-un oraş cultural pentru a avea potenţial

Azi, s-au anunțat premiile celei de a XIII-a ediție a Concursului Național de Literatură „Ioan Slavici” organizat de revista Tribuna din Cluj Napoca. Printre premianți îl găsim și pe profesorul Mihu Iancu, la secțiunea de proză scurtă, unde a obținut premiul III. Am profitat de acest eveniment pentru a pune scriitorului câteva întrebări. 

Cum aţi primit vestea obţinerii premiului III la secţiunea de proză a prestigiosului concurs Ioan Slavici organizat de revista Tribuna?

Sincer? Moţăind. După care m-a anunţat un prieten. Nu mă aşteptam. Iniţial nici nu mi-am amintit ce text am trimis. După această ceaţă totul a revenit la normalul lumii anormale în care trăim.

Proza dvs. scurtă, „Sabotajul”, câştigătoare a locului trei, este inedită. Aveţi de gând să continuaţi în aceiaşi direcţie?

Şi da şi nu. Deocamdată lucrez la o colecţie de proze scurte în stilul celor din “Sabotajul”. Unde vorbesc despre mai multe:
a. Obsesia nemuririi - tema centrală, motorul acțiunii. Darius caută nemurirea prin transferuri succesive de spirit între corpuri, o metaforă a fricii de moarte și a egoismului absolut.
b. Manipulare și sclavie - relațiile de putere sunt explorate prin raportul dintre Darius și "slujitorii" săi, care au îmbătrânit "cu câteva secole în plus" în serviciul lui.
c. Realitate vs. Iluzie - jocul dintre simulare și realitate, dintre virtual și concret, pune sub semnul întrebării natura experienței umane.
d. Trădarea și răzbunarea - sabotajul lui Marcelino este actul culminant al narațiunii, o eliberare prin violență.
e. Primitivismul civilizației terestre - Pământul este văzut de extratereştri ca o "hazna de planetă", incapabilă de "desprinderea spre stele".
Pe scurt, “Sabotajul” e un text care sugerează că adevărata nemurire nu constă în prelungirea biologică a existenței ci în acceptarea mortalității și în modul în care trăiești nu în cât timp trăiești.
Cum va decurge pe mai târziu direcţia mea de dezvoltare? Depinde de ideile ce mă vor bântui.

În ultimul timp scriitorii brăileni câştigă premii la concursuri literare. Credeţi că s-a intrat într-o zodie bună pentru Brăila?

Din păcate, în România actuală interesul pentru lectură e în sistem „Mercur retrograd”. Jumătate de ţară, conform unei anchete jurnalistice recente, nu a citit nicio carte în ultimul an iar din cealaltă jumătate un sfert s-au uitat la televizor. Păstrând proporţiile din punct de vedere creator, Brăila are acelaşi potenţial pe care-l oferă, parafrazându-l pe Ţuţea, şi o localitate precum Găeştiul. Nu trebuie să te naşti sau să trăieşti într-un oraş cultural pentru a avea potenţial. Poţi scrie bine, metaforic vorbind, şi de undeva din creierii munţilor.

Vă mulțumim!