Scurt istoric al manastirii voievodale de la Maxineni
De Gabriela Popa
Manastirea Maxineni este situata în Sud-Estul României, în cadrul Episcopiei Dunarii de Jos din Mitropolia Munteniei, în arealul comunei cu acelasi nume din judetul Braila, la 9 km Nord-Nord-Est de satul Maxineni si 35 km Nord-Vest de municipiul Braila, chiar în apropierea zonei de confluenta a râului Buzau cu Siretul.
În momentul de fata, manastirea Maxineni adaposteste 12 calugari care duc o viata de obste, sub conducerea spirituala a lui Paisie Agache. Manastirea Maxineni este una dintre principalele ctitorii ale domnitorului Matei Basarab si ale sotiei sale, Elena si a fost construita în perioada anilor 1637-1638, primind hramul “Nasterea Sfântului Ioan Botezatorul”. Abia la 25 iunie 1651 a avut loc sfintirea sfântului lacas monahal din comuna braileana Maxineni.
Primul egumen al acestei ctitoriei domnesti a fost ieromonahul Chiril, amintit în documentul de înfiintare a manastirii din anul 1638. Manastirea Maxineni a mai fost consemnata, ulterior, într-un hrisov semnat de Matei Basarab la 27 noiembrie 1640, în care se spune ca manastirea aceasta este una dintre marile sale ctitorii. Asezamântul monahal urma sa aiba un loc important în sistemul de aparare al Tarii Românesti deoarece se afla în imediata apropiere a raialei turcesti de la Braila.
Acest rol de aparare si de avanpost al manastirii Maxineni se poate explica si prin grosimea zidurilor bisericii care atingeau un metru si jumatate, iar fundatia se afla la 2,5 metri sub pamânt. Manastirea Maxineni a avut, de la bun început, un rol spiritual, duhovnicesc, dar si unul militar si politic, ceea ce a determinat ostile straine sa recurga la atacuri si la numeroase tentative de distrugere.
De aceea, domnitorii Tarii Românesti au întarit starea materiala a manastirii Maxineni, printre ei amintindu-i pe Mihnea al III-lea (Mihail Radu), Serban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Stefan Cantacuzino, etc.
Cu toate acestea, din cauza vremurilor vitrege si ale deselor inundatii de la mijlocul secolului 18, provocate de revarsarile râului Siret, Manastirea Maxineni a fost parasita, ramânând pustie, fara egumen si calugari. Pentru a fi salvata, domnul Tarii Românesti, Grigore al II-lea Ghica a transformat-o, în anul 1750, într-un metoc care era administrat de egumenul manastirii “Sfântul Ioan” din Focsani.
În urma cutremurului din 14 octombrie 1802 dar si a celor din 1837 si 1856, acest asezamânt monahal a decazut. Abia în anul 1858, Guvernul a aprobat finantarea pentru recladirea bisericii sub coordonarea arhitectului Schatter si prin grija caimacamului Alexandru Ghica si a egumenului Ciprian.
Dupa 1864, biserica manastirii a devenit biserica de mir, functionând asa pâna la 17 februarie 1917 când, în timpul luptelor din primul razboi mondial, a fost complet distrusa de obuzele tancurilor germane, ramânând în ruina peste 70 de ani.
Ulterior, în data de 24 iunie 1990, protosinghelul Simion Victor Ovezea a oficiat prima slujba a sfintei Liturghii, punând bazele unei noi comunitati monahale în apropierea zidurilor ruinate ale vechiului lacas de cult de la Maxineni.
În prezent, acest complex monahal se afla în plin proces de extindere, atât în ceea ce priveste constructiile cât si a cresterii numarului de calugari. Dupa moartea lui Simion Victor Ovezea, efortul de dezvoltare a manastirii Maxineni a fost continuat de obstea de monahi în frunte cu staretul Paisie Agache, sprijinit si de Primaria municipiului Braila dar si de numerosi credinciosi.
Tot la 24 iunie dar în anul 2004, P.S. Episcop Casian al Dunarii de Jos a oficiat slujba de sfintire a noii biserici de la Manastirea Maxineni al carui hram este “Nasterea Sfântului Ioan Botezatorul”.
În loc de concluzii…
A fost pentru prima data când am ajuns la Manastirea din Maxineni. Despre frumusetea ei auzisem de la parintele Arsenie Papacioc tocmai de la Techirghiol. Am vazut poze multe si am citit în carti dar realitatea de la fata locului nu se compara. Senzatia pe care o ai, pasind pragul acestui sfânt lacas, nu se poate descrie în cuvinte. Trebuie sa mergi, sa vezi si sa simti.
În momentul de fata, manastirea Maxineni adaposteste 12 calugari care duc o viata de obste, sub conducerea spirituala a lui Paisie Agache. Manastirea Maxineni este una dintre principalele ctitorii ale domnitorului Matei Basarab si ale sotiei sale, Elena si a fost construita în perioada anilor 1637-1638, primind hramul “Nasterea Sfântului Ioan Botezatorul”. Abia la 25 iunie 1651 a avut loc sfintirea sfântului lacas monahal din comuna braileana Maxineni.
Primul egumen al acestei ctitoriei domnesti a fost ieromonahul Chiril, amintit în documentul de înfiintare a manastirii din anul 1638. Manastirea Maxineni a mai fost consemnata, ulterior, într-un hrisov semnat de Matei Basarab la 27 noiembrie 1640, în care se spune ca manastirea aceasta este una dintre marile sale ctitorii. Asezamântul monahal urma sa aiba un loc important în sistemul de aparare al Tarii Românesti deoarece se afla în imediata apropiere a raialei turcesti de la Braila.
Acest rol de aparare si de avanpost al manastirii Maxineni se poate explica si prin grosimea zidurilor bisericii care atingeau un metru si jumatate, iar fundatia se afla la 2,5 metri sub pamânt. Manastirea Maxineni a avut, de la bun început, un rol spiritual, duhovnicesc, dar si unul militar si politic, ceea ce a determinat ostile straine sa recurga la atacuri si la numeroase tentative de distrugere.
De aceea, domnitorii Tarii Românesti au întarit starea materiala a manastirii Maxineni, printre ei amintindu-i pe Mihnea al III-lea (Mihail Radu), Serban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Stefan Cantacuzino, etc.
Cu toate acestea, din cauza vremurilor vitrege si ale deselor inundatii de la mijlocul secolului 18, provocate de revarsarile râului Siret, Manastirea Maxineni a fost parasita, ramânând pustie, fara egumen si calugari. Pentru a fi salvata, domnul Tarii Românesti, Grigore al II-lea Ghica a transformat-o, în anul 1750, într-un metoc care era administrat de egumenul manastirii “Sfântul Ioan” din Focsani.
În urma cutremurului din 14 octombrie 1802 dar si a celor din 1837 si 1856, acest asezamânt monahal a decazut. Abia în anul 1858, Guvernul a aprobat finantarea pentru recladirea bisericii sub coordonarea arhitectului Schatter si prin grija caimacamului Alexandru Ghica si a egumenului Ciprian.
Dupa 1864, biserica manastirii a devenit biserica de mir, functionând asa pâna la 17 februarie 1917 când, în timpul luptelor din primul razboi mondial, a fost complet distrusa de obuzele tancurilor germane, ramânând în ruina peste 70 de ani.
Ulterior, în data de 24 iunie 1990, protosinghelul Simion Victor Ovezea a oficiat prima slujba a sfintei Liturghii, punând bazele unei noi comunitati monahale în apropierea zidurilor ruinate ale vechiului lacas de cult de la Maxineni.
În prezent, acest complex monahal se afla în plin proces de extindere, atât în ceea ce priveste constructiile cât si a cresterii numarului de calugari. Dupa moartea lui Simion Victor Ovezea, efortul de dezvoltare a manastirii Maxineni a fost continuat de obstea de monahi în frunte cu staretul Paisie Agache, sprijinit si de Primaria municipiului Braila dar si de numerosi credinciosi.
Tot la 24 iunie dar în anul 2004, P.S. Episcop Casian al Dunarii de Jos a oficiat slujba de sfintire a noii biserici de la Manastirea Maxineni al carui hram este “Nasterea Sfântului Ioan Botezatorul”.
În loc de concluzii…
A fost pentru prima data când am ajuns la Manastirea din Maxineni. Despre frumusetea ei auzisem de la parintele Arsenie Papacioc tocmai de la Techirghiol. Am vazut poze multe si am citit în carti dar realitatea de la fata locului nu se compara. Senzatia pe care o ai, pasind pragul acestui sfânt lacas, nu se poate descrie în cuvinte. Trebuie sa mergi, sa vezi si sa simti.
Autor Gabriela Popa
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu