ORFANUL…?!

Judecatorul: Va rog liniste! Luati loc. Grefier…
Grefierul: Toate partile prezente.
Judecatorul: Poftiti domnule procuror.
Procurorul: Crima dubla comisa cu discernamant. Cer in numele legii o condamnare la inchisoare pe viata.
Judecatorul: Multumesc. Avocatul acuzatului, poftiti…
Avocatul: Onorata instanta, domnule judecator, clientul meu se afla in boxa cu catuse. Priviti-l, este macinat de impulsul care l-a impins la agresiune pana la crima. Priviti-l cum plange, cata sensibilitate umana degaja prin atitudinea sa demna, responsabila. Domnule judecator, domnul procuror a cerut condamnarea pe viata a clientului meu. Consider ca domnul procuror s-a uitat doar in dosarul cauzei dar nu l-a privit pe clientul meu. La douazeci de ani are tot viitorul in fata. Adevarat ca, in viitorul unu, sa ispaseasca o pedeapsa minima, privativa de libertate dar, viitorul doi, domnule judecator, sa devina un nou inceput pentru clientul meu: o facultate, un masterat in protectia vietii omului sau poate se calugareste pentru a-l servi pe Dumnezeu in nemarginita lui dragoste pentru oameni. De aceea, domnule judecator, solicit onoratei instante multa clementa pentru clientul meu. Va multumesc.
Judecatorul: Clementa pentru clientul dumneavoastra care si-a omorat parintii?!
Avocatul: Clementa, domnule judecator! In ciuda contextului tragic, apocaliptic, clientul meu a ramas orfan si in acest context si legea trebuie sa-l protejeze!...
Judecatorul: Da, legea il va “proteja” pe clientul dumneavoastra cu o inchisoare pe viata iar pe dv. va sfatuiesc sa fiti mai atent cu licenta de avocat.


Pastila mica: Copiii nu sunt proprietatea parintilor asa cum parintii nu sunt victimile copiilor!