Celălalt voievod

Cam ce ar fi de spus despre un voievod (celălalt) al limbii române, care a murit?
Că iubea nespus naţia română, aşa cum e ea? Că reuşea să facă să vibreze milioane de oameni cu versurile şi cântecele, pe care le gândea, trăia, crea? Că după el nimic nu va mai fi la fel? Că iubirile n-au coborât din vis? Că părinţii, bunăoară, nu mai pot fi separaţi de ruga pentru ei? Că nunţile sunt imposibile pe ţărm şi doar în mare şi-mpleticiţi în sare şi-n guvizi mirii le vor trăi?

Că de atunci toţi copacii sunt fără pădure şi fără braţe şi-n ore târzii nu mai au ce întinde spre lume? Că antiprimăvara este o primăvară gonită, cu înflorirea şi cocorii ei emigranţi? Că peste orice despărţire viscoleşte şi este frig? Că partajul înseamnă nord şi sud? Că generaţia-n blugi şi-n adidaşi  nu trebuie dispreţuită, fiindcă ea este la nevoie oştirea românească? Că trebuie să ne arătăm obrazul atunci când vrem să răspundem la întrebarea: totuşi, unde-au fost românii când a fost tăiat Viteazul?

Că atunci când ninge, sfânt şi păgân, ne-am stins de despărţiri repetate şi-am devenit nişte oameni de zăpadă? Că niciodată nu trebuie să-i uităm pe cei mai trişti ca noi? Că totuşi există iubire? Că-n singurătate se află litere şi farduri şi nişte munţi sunt între noi? Că uneori ne întrebăm dacă mai are rost să spunem „la revedere”? Că ochii, doar, ne-au rămas de copil?

Că Basarabia e dusă pe cruce şi noi o contemplăm cu ochii goi? Că Ion a murit soldat, ca milioane? Că de atunci batalioanele române trec altfel Carpaţii? Că istoria, proscrisa, adevăr promis-a de la Nistru şi Până la Tisa? Că nu l-a uitat nici pe Horea, nici pe Tudor sau Mihai? Că murim repetat?  Că iubim, avem curaj şi ne temem de atunci? Că iarba e încă verde pe coline, dar totuşi vine toamna, plouă în fiecare noapte şi greierii mai cântă până mor…?

Am adus un omagiu celui care, pentru mine, este celălalt voievod al limbii române, poetul de geniu Adrian Păunescu, de la a cărui plecare „dintr-o lume relativă” se împlinesc patru ani şi care va avea, întotdeauna, un loc deosebit în sufletul meu.

În onoarea lui, voi organiza la Casa de Cultură a oraşului Făurei, chiar în acea zi, 5 noiembrie, un spectacol de muzică şi poezie, unde vor participa elevi şi cadre didactice de la Liceul de Arte „H.Darclee”, Colegiul National ”Nicolae Bălcescu”, Şcoala Gimnazială „Fănuş Neagu”, Şcoala Gimnazială” Ion Băncilă”, Şcoala Gimnazială Surdila Găiseanca şi bineînţeles liceul gazdă, ”George Vâlsan”.