Îmi pasă de Ucraina

Îmi pasă de Ucraina, pentru că îmi dau seama că oricând România poate fi în situația ei. Diferența ar fi că noi suntem o țară NATO. Dar să nu uităm că, în cazul unui atac rusesc, noi am fi o țară NATO din prima linie. Adică luptele s-ar da aici. Da! Avem niște dispute teritoriale cu Ucraina. E adevărat. La fel de adevărat e că multe dintre ele au fost moștenite de la URSS și de la Rusia țaristă.

Da! Le-am cedat Insula Șerpilor. De ce? Pentru că am avut politicieni incapabili. Asta demonstrează că impotența politicienilor români nu e un fenomen nou. E deja ceva cronic. Când naționala de fotbal mănâncă bătaie, noi îi înjurăm pe adversari, că au fost mai buni, sau îi arătăm pe ai noștri cu degetul, că nu au fost în stare să dea un șut pe poartă? La fel stau lucrurile și aici...

Îi înjurăm pe ucrainieni că au avut politicieni mai de soi, în loc să îi amendăm pe ai noștri că nu au fost în stare de nimic, decât să se îndoape ei și să-și îndoape acoliții? Da, îmi pasă de Ucraina, pentru că Putin, amintindu-ne că avem teritorii istorice dincolo de granița noastră  de est și de nord, nu ni s-a arătat drept prieten. Dacă el invadează Ucraina, nu ne va da nouă Bugeacul și Bucovina de Nord înapoi. Dacă Rusia își permite să amenințe Suedia și Finlanda cu repercusiuni, dacă aderă la NATO, atunci mai are cineva vreun dubiu despre intențiile Rusiei? (Și atenție! Vorbesc despre Rusia, nu despre ruși...)

Da, îmi pasă de Ucraina, pentru că în Ucraina trăiesc oameni. Se bucură la fel ca noi, plâng la fel ca noi, sângerează la fel ca noi. Noi încă ne mai putem bucura că murim diferit de ei: noi în paturile noastre, ei, printre obuzele Rusiei. De-aia îmi pasă de Ucraina, stimați răspândaci de mizerii, ură și știri false! De-aia! Ca să nu ne trezim că murim și noi printre obuzele Rusiei...