Viitorul USL
De Cristian Banu
Aparent, există disensiuni puternice în USL, pe care propaganda portocalie, dar şi unii lideri ai PD, se străduie să le amplifice. Nu cred însă că vor avea succes.
Nu am acces la cercetări sociologice, însă cred că deja USL nu mai este privită distinct, ca o alianţă între PSD şi PNL, ci ca un singur partid, astfel că nu mai avem electorat PNL şi electorat PSD, ci doar electorat USL, al cărui liant important este ura faţă de Traian Băsescu şi PD (deşi aici PD este mai degrabă victimă colaterală, cu toate că se poate spune că a contribuit şi el la această antipatie generală prin politica sa de comunicare defectuoasă şi prin modul în care au promovat anumite persoane). De aproape doi ani, cele două partide comunică împreună şi nu mai au nimic care să le distingă, în afară de istorie.
Pe termen mediu, până la alegerile prezidenţiale din 2014, cele două partide nu au nici un motiv să se certe, cu excepţia ambiţiilor lui Crin Antonescu de a fi preşedinte. Or, între a fi la putere şi ambiţiile liderului PNL, alegerea este simplă. Mai degrabă PNL îl va “sacrifica” la un moment dat pe Crin Antonescu, decât să renunţe la putere, mai ales că acesta nu a are un stil de conducere foarte popular în sânul liberalilor.
Din punct de vedere practic, reprezintă o soluţie comodă pentru ambele partide. PNL nu are o alternativă la Crin Antonescu, astfel că sub o altă conducere, în afara USL, s-ar întoarce la scorurile mediocre din trecut. Rămânerea în alianţă le-ar permite să-şi consolideze feudele, pe de-o parte, dar, pe de altă parte, le atenuează până la dispariţie identitatea liberală. Oricum, la ce grad de mobilitate au politicienii noştri, cu rare excepţii este dificil să spui de la ce partid este în momentul respectiv un anumit politician.
Din punct de vedere politic, USL are nevoie de Băsescu la Cotroceni încă o perioadă, pentru a distrage atenţia de la o guvernare care nu are cum să fie sensibil diferită de cea a PD, după cum ne-a demonstrat “episodul-pilot”, în ideea că poate-poate economia îşi va reveni până în 2015-2016. De aceea, în ciuda presiunilor lui Voiculescu şi Antonescu, nu mai cred într-o nouă suspendare.
Pe termen lung, cred că cele două partide vor rămâne împreună, chiar dacă fuziunea are şanse mici de a se produce din simple motive de orgoliu (e mai bine să ai două partide, fiindcă înseamnă două rânduri de funcţii la toate nivelurile). Deja sferele de influenţă s-a împărţit, problemele cauzate de neînţelegeri locale s-au diminuat.
Ironia soartei este că singurii reprezentanţi ai dreptei româneşti au rămas eşuaţii FSN, Blaga, Videanu, Berceanu, Udrea & the Gang.
Nu am acces la cercetări sociologice, însă cred că deja USL nu mai este privită distinct, ca o alianţă între PSD şi PNL, ci ca un singur partid, astfel că nu mai avem electorat PNL şi electorat PSD, ci doar electorat USL, al cărui liant important este ura faţă de Traian Băsescu şi PD (deşi aici PD este mai degrabă victimă colaterală, cu toate că se poate spune că a contribuit şi el la această antipatie generală prin politica sa de comunicare defectuoasă şi prin modul în care au promovat anumite persoane). De aproape doi ani, cele două partide comunică împreună şi nu mai au nimic care să le distingă, în afară de istorie.
Pe termen mediu, până la alegerile prezidenţiale din 2014, cele două partide nu au nici un motiv să se certe, cu excepţia ambiţiilor lui Crin Antonescu de a fi preşedinte. Or, între a fi la putere şi ambiţiile liderului PNL, alegerea este simplă. Mai degrabă PNL îl va “sacrifica” la un moment dat pe Crin Antonescu, decât să renunţe la putere, mai ales că acesta nu a are un stil de conducere foarte popular în sânul liberalilor.
Din punct de vedere practic, reprezintă o soluţie comodă pentru ambele partide. PNL nu are o alternativă la Crin Antonescu, astfel că sub o altă conducere, în afara USL, s-ar întoarce la scorurile mediocre din trecut. Rămânerea în alianţă le-ar permite să-şi consolideze feudele, pe de-o parte, dar, pe de altă parte, le atenuează până la dispariţie identitatea liberală. Oricum, la ce grad de mobilitate au politicienii noştri, cu rare excepţii este dificil să spui de la ce partid este în momentul respectiv un anumit politician.
Din punct de vedere politic, USL are nevoie de Băsescu la Cotroceni încă o perioadă, pentru a distrage atenţia de la o guvernare care nu are cum să fie sensibil diferită de cea a PD, după cum ne-a demonstrat “episodul-pilot”, în ideea că poate-poate economia îşi va reveni până în 2015-2016. De aceea, în ciuda presiunilor lui Voiculescu şi Antonescu, nu mai cred într-o nouă suspendare.
Pe termen lung, cred că cele două partide vor rămâne împreună, chiar dacă fuziunea are şanse mici de a se produce din simple motive de orgoliu (e mai bine să ai două partide, fiindcă înseamnă două rânduri de funcţii la toate nivelurile). Deja sferele de influenţă s-a împărţit, problemele cauzate de neînţelegeri locale s-au diminuat.
Ironia soartei este că singurii reprezentanţi ai dreptei româneşti au rămas eşuaţii FSN, Blaga, Videanu, Berceanu, Udrea & the Gang.
Autor Cristian Banu
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu