Un pas inainte, doi inapoi

Bulevardul Dorobantilor incepe sa prinda forma si culoare. Pas cu pas artera cea mai importanta din Braila va reveni la viata si odata cu ea si afacerile dar si orasul. Dorobantiul este pentru Braila ca Bucuresti pentru Romania. Fara el totul e mai greoi, mai prost si mai incalcit.

In tot acest proces de modernizare care il asteptam odata sa fie terminat, un fapt e trecut aproape fara voia noastra cu vederea. Ce se intampla acolo unde nu ne uitam cu atentie. Stam cu ochii pe Dorobanti dar uitam de strada Rosiorilor sau de strada Obor care au fost pur si simplu sufocate de traficul pe care la-u preluat mai mult fara voia lor de la marele vecin. Daca faceti un drum pe aceste doua strazi veti fi uimiti sa vedeti halul in care au ajuns. Pline de gropi, de masini parcate, de petice si mai mult decat orice ondulate de parca mergi cu barca pe un canal al Dunarii si nu pe o strada dintr-un oras ce se vrea european.

La fel ca si in cazul strazii Grivitei, s-a modernizat ceva dar s-a stricat vecinantatea. Acum ca tot suntem la subiect chiar nu trebuie tinut cont in planurile de modernizare si de aceste aspecte? Am inteles ca de parcari era greu sa va dati seama ca lipsesc pe Dorobanti dar ce ati avut cu strazile amintite vecine bulevardului? Ele cand se vor “reface” dupa hopul prin care au trecut?

Si inca ceva care ma macina : cine plateste pentru refacerea acestor strazi? Constructorul care le-a “sufocat” cu basculantele si masinile sale grele, Primaria care nu a fost in stare sa dirijeze traficul corect (aici sa vedeti cazul sensului unic de pe str Rosiorilor intre Piata Mare si strada Eremia Grigorescu ) sau prostimea care plateste taxe. Nu stiu de ce dar ultima varianta mi se pare tot mai plauzibila in Braila de astazi.