Sluga nu mușcă, potăile nu pleacă…

Cam așa poate fi descrisă ipocrizia din jurul prezenței și a declarațiilor lui Victor Orban pe pământ românesc… Sluga nu mușcă mâna stăpânului, câinii nu pleacă de la și, mai ales, din măcelărie… Ba, nici măcar nu mârâie la cei ce le dau cele „necesare”, nu?… Nici la cei ce le aruncă resturi de la Budapesta, nici la cei ce îi țin ca „lefengii” pe statele statului român, recte Guvernul de la București… Și nu, nu este deloc adevărat că sinecura în numele sancționării discriminărilor, CNCD, nu putea instrumenta afirmațiile lui Victor Orban de la Băile Tușnad! Chipurile pentru că nu ar permite jurisprudența internațională legată de șefii de stat sau de guverne… Pentru că instituția putea face o analiză măcar contextuală, pornind de la faptul că au fost declarații publice, analizând evenimentele cel puțin din perspectiva desfășurării lor într-un spațiu public. Al spațiului transilvănean de desfrâu maghiar, de data aceasta, anti-european, pentru care reponsabilitatea era asumată, ca eveniment, de către organizatori. De la „ONG”-urile secuio-maghiare și ungare, la autoritățile publice locale, și ălea maghiare (sic!), de la politicienii și miniștri etniei (!), la feluriții tartori ai „evenimentului”… Bașca faptul că acest CNCD trebuia să se sesizeze, măcar de imagine, pentru cei ce îi plătesc existența, noi, românii, pentru felul în care din mulțimea frustrato-secuiască (maghiară – pe fond!) a fost îndepărtat un cetățean român pentru afișarea mesajului „Ceva este etern: Transilvania, pământ românesc”.

Și este inadmisibil ca la solicitarea unui străin (Victor Orban) un român (Mihai Tîrnoveanu) să fie gonit de pe pământul țării lui! Dar poate și mai sinistru este felul în care mass-media a catalogat totul drept „incident”. Or, de când este „incident” să-ți scrii numele pământului în propria-ți limbă? În propria-ți țară?! De fapt, probabil că premierul Ungariei nu a înțeles cu subiect și predicat mesajul, dar numai faptul de a fi văzut ceva scris în limba română l-a scos din sărite… Iar pasul următor, la următoarea tabără (para)politică a maghiarimii va fi, dacă nu ne vom trezi, izgonirea de către alți frustrați a acelora ce vor îndrăzni fie și doar a șopti în sfânta limbă românească…

Realitatea este că, iar asta nu i-a convenit în mod cert lui Klaus Iohannis când a fost trezit de la Bruxelles, pentru a lua atitudine față de derapajele de la Tușnad (dar – cum vom vedea, nu din cauza filonului anti-românesc, ci a „atingerii” de către liderul de la Budapesta a tezelor europene actuale), așadar, realitatea este că, oricum am aborda lucrurile, în final, tot la guvernanții noștri ajungem!… Tot la instituțiile Statului Român!… Tot la finanțarea acțiunilor ostile țării chiar din banii contribuabilului român!… Pentru că plătitori ai acestor acțiuni anti-românești, de ani și ani, sunt autoritățile locale, iar banii provin din fondurile alocate de la guvern… Fie pentru primării și consilii locale, fie prin programele girate de ministerul culturii ori oficinele sinecuri din jurul acestuia, adesea chiar fonduri „culturale” direct ordonatoare de plăți pe proiecte decise „local”…

De aceea, cercetând și sancționând eventual organizatorii taberei (para)politice de vară de la Tușnad, pentru gestionarea evenimentului, pentru permisivitatea și acceptarea derapajelor lui Victor Orban, CNCD tot la guvern trebuia să ajungă!… Același lucru era valabil și dacă instituția anti-discriminării (întotdeauna a altora, nu și a românilor) s-ar fi sesizat mergând pe linia nerespectării unor garanții date anterior chiar de ministrul nostru de externe… Care a afirmat public că a vorbit personal cu liderii Budapestei și nu vor fi făcute declarații tendențioase!… O asumare a unei securități lingvistice și de sensuri a evenimentului, pe care Bogdan Aurescu a făcut-o în numele guvernului!… De aceea, și în acest caz, al nerespectării unui angajament, tot la executivul României ajungem!… Pentru că Aurescu și-a luat aceste angajamente, public, ca ministru de externe, după întâlnirea cu omologul lui de la Budapesta… În acest fel se poate explica și refuzul oricărei reacții dinspre avocatul Poporului… Care s-a spălat pe mâini, susținând, monosilabic, că aceste lucruri nu intră în jurisdicția sa, nici măcar când, în mod fățiș, CNCD refuză să ia atitudine față de asemenea derapaje, chipurile neputând acționa față de refuzul CNCD de a se autosesiza pentru că, la rându-i, nu poate cere explicații consiliului anti-discriminare… Evident, pentru că s-ar ajunge tot la guvern (sic!)…

De ce a mai intervenit însă în acest tablou al lașităților Klaus Iohannis?… Sau, mai bine spus, de ce a făcut-o doar verbal, tendențios, și nu prin mecanismele instituționale concrete pe care le avea la îndemână? Da, aparent, pare că a agitat apele strict pentru propria imagine… Pentru a rămâne în rama unor instituții europene… Altminteri, ar fi putut să le ceară direct miniștrilor maghiari, pe care el i-a acceptat în guvern, să-și prezinte poziția față de afirmațiile premierului ungar (ca miniștri, nu doar ca membri ai UDMR, pentru că și în această calitate au fost prezenți la Tușnad), pe care aceștia le-au aplaudat frenetic. Dar deja știm (ne-au ajuns două mandate pentru a înțelege cum stau lucrurile, nu?!) că orice interes al președintelui vizează strict imaginea și rostul pentru sine. Nu pentru țară… În plus, ipocrizia lui Klaus Iohannis nu mai surprinde de multă vreme…

Este evident dară că șeful statului nu s-a trezit el singur din dulcea-i lâncezeală pentru a sancționa derapajele lui Victor Orban… A fost trezit… Și nu pentru că acesta a făcut declarațiile pe pământ românesc, căci nu l-au interesat pe al nostru afirmații cu mult mai grave, făcute, ani la rând, sub mandatele lui, de același Victor Orban, dar și de atâția alți lideri ai Budapestei, ba, nu l-au scos la rampă nici măcar, mai recent, acțiunile omoloagei lui ungare, urcată în șa de închipuită șefă de iepe pe Piatra secuiului… A fost trezit, asta este clar! Dar nu de către consilierii lui ori de șefii de partide, ci de Bruxelles… Să ia atitudine, căci problema ridicată de Victor Orban este chiar miezul actual al „politicii” UE… O doctrină, fără nici o legătură cu părinții fondatori ai CE, în care „amestecul raselor” (putem să-i spunem exod, strămutări, dar esența este evidentă, să nu fim ignorați, ipocriți și nepăsători), se petrece în Europa și ar putea fi în curând semnalată și de alți lideri ei UE… Pentru că se întâmplă… Pentru că asta se întâmplă, mai ales când forțezi „infuzia” de emigranții, și nu de peste mările și țările din cuprinsul propriei Europe, ci de peste continente… La un moment dat ajungi și la „amestecul raselor”… Nu azi, nu mâine, dar peste câteva generații, cert…

Este probabil motivul pentru care, în poziția lui strict oratorică, Klaus Iohannis nu s-a arătat deranjat de anti-românismul din cuvintele, acțiunile, semnalele, instigările lui Victor Orban, ci strict de „atingerea valorilor europene”… Oricum, pentru Iohannis doar asta a contat vreme de două mandate. Dar acum chiar este cel mai important lucru, pentru că nu „românii lui dragi” îi vor mai da dezlegare pentru următoarea funcție importantă (căci s-a sfârșit șirul de alegeri pe urma urnei românești!), de acum, el va ajunge, pe mâna liderilor Europei (căci influența acelora care l-au ales ca președinte de țară nu va mai conta), fie în fruntea unui colțișor de instituție europeană, fie nicăieri…