Politica... struțului

Să ne ierte „regina” lumii înaripatelor pentru că o luăm de etalon, dar, din păcate, numeroase exemple din lumea bipedă ne conduc inevitabil la această nefericită analogie.

Lăsăm de-o parte„struții” de toată ziua, oameni altminteri onorabili, care se lasă înrt-un dulce far niente perpetuu. Pentru aceștia, să ne fie cu iertare, nimic important nu se întâmplă. Este bine și ferice dacă au (încă!) suficient nutreț să-și umple burdihanele. Nu iau seamă la gravele derapaje ce înregistrează viața socială, politică, economică.

De ce să-i lăsăm „de-o parte?”. Deoarece alții dintre cei ce diriguiesc trebile naționale, de ale căror decizii (ori „indecizii”) depinde viața noastră, a tuturor.

La acest nivel este cu adevărat deosebit de grav, dacă amăgiți de umbra iluzorie care se poate chema NATO, ori UE, nu contează și, care, cu ochelari de cal nu văd nimic din jurul lor. Nu mai simt românește, se prefac a nu simți efectele așa-zisei globalizări, nu observă desnaționalizarea vădită, nu înțeleg (ori se fac a nu înțelege) desfacerea la bucată a pământurilor țării, sunt indulgenți, excesiv de toleranți la atacurile ce vizează credința străbună, familia tradițională, dezavuarea modelelor corecte, terfelirea în noroi a valorilor neamului.

Sunt „struții” de toată ziua de condamnat? În măsura în care se înmulțesc peste măsură. Sunt „struții” de la butoane, periculoși pentru fibra națională? Mai mult decât „periculoși”, criminali de-a dreptul! „Deșteaptă-te române din somnul cel de veci!”.

Până nu este prea târziu!