Nesimţirea care creşte

De la un timp constat cu stupoare că avem o creştere a nesimţirii. Nu există în societate sau poate este cultivat acest lucru, nu ştiu, respectul pentru munca altuia. Te zbaţi continnu într-o mocirlă din care nu mai vezi ieşirea încercând să vezi luminiţa de la capătul tunelului. Totul e parcă apăsător iar munca ta nu e nici măcar respectată pentru a nu mai vorbi de a fi băgată în seamă la adevătata sa valoare.

Plus peste asta apar tot felul de nesimţiţi agramaţi care rup cu dinţii din puţinul pe care îl faci şi şi-l atribuie plin de mândria dobitocului care astfel a făcut şi el o mărgică uitând de fapt că cel care munceşte şi îşi cunoaşte munca produce punga de galbeni.

Furtul ca stil de viaţă constituie astăzi un fel de a fi iar cei care trăiesc din asta în mintea lor îngustă nu înţeleg că se descalifică pe ei dar mai ales pe cei în jurul cărora stau şi care poate la un moment dat au avut încredere într-un astfel de specimen. Niciodată nu am avut pretenţii ori nu m-am crezut buricul satului dar măcar ce am scris şi publicat am făcut-o cu responsabilitate şi mereu cu gândul că poate peste ani cineva daca citeşte să nu îmi poată reproşa puncte de vedere sau opinii.

Nesimţitul modern fură de pe facebook, rânjeste stupid după un ecran de calculator şi crede în prostia lui că scrie istorie. E doar un nesimţit care fură şi care cultivă o altă nesimţire aceea a prostului. Căci să fii şi prost şi nesimţit e maximul zilei de azi. Şi din păcate sunt tot mai mulţi iar noi ceilalţi ar trebui să începem ai izola pentru că doar aşa nesimţirea va involua.