În amonte. Mesaj despre socializare

Citesc, de-o vreme, „Litera 13”, revistă-manifest. O citesc da capo al fine și am, de fiecare dată, satisfacții estetice. Are un conținut divers, de la informații privind apariții editoriale la critică și cronică literară, de la opinii la creație originală, de la proza beletristică la efuziuni lirice, de la experiment de limbaj epic la înțepătura binefăcătoare a genului epigramatic.

Gata cu tămâierile! Să nu se creadă, Doamne-ferește, că mă dau bine cu redacția! Că, fie vorba între noi, motive am! Anume să mi se accepte o rubrică de „Gică contra”! („În amonte”).

În amonte, astăzi, despre socializare. Risc să fiu etichetat drept anacronic, dinozaur, depășit, învechit, deoarece îmi ridic glasul contra socializării pe internet. N-o fac întâmplător! Refuz, cu vehemență, să accept că două ființe umane pot comunica emoțional și sentimental prin intermediul monitorului, a tastaturii și a șoricelului !

Cu oarece nostalgie mă întorc la socializările tinereții, pe când, pe o bancă în parc, dialogam, ochi în ochi cu ființa iubită. Convorbirea față-n față are darul de a evidenția limbajul trupului, nuanțele nonverbale și paraverbale, participația tuturor simțurilor.

Cum ar fi să transformăm cântecul ...„Hai să socializăm sâmbătă seara/ Pe un monitor de la șosea?”...
Pentru a îndulci nuanțele critice anterioare, recunosc vituți ale internetului în ce privește iuțeala comunicării de texte, dar și ca sursă inepuizabilă de informații diverse.

Să dăm Cezarului ce-i a Cezarului, dar omenescului să nu-i luăm ceva important: sufletul, iubirea declarată față-n față, ochi în ochi, mână în mână!