Directorul din baobab

Zilele trecute, fiind mânat de necesităţi lucrative, am ajuns la un liceu din zona gării, pentru a vorbi cu o colegă despre probleme ce ţin strict de latura profesională a ”muncitorilor cu creta”.

Am intrat în liceul cu pricina, am ajuns la cancelarie şi cum era firesc, am întrebat de colega în cauză la cancelarie, pe cei trei colegi pe care i-am întâlnit acolo.

Mi s-a spus că doamna cu care doream să discut era la oră. M-am prezentat, am menţionat faptul că sunt cadru didactic şi am cerut permisiunea să o aştept în cancelarie, fapt care s-a petrecut fără probleme, colegii în cauză, dealtfel prietenoşi şi amabili, invitându-mă să iau loc.

La un moment dat ,odată cu profesorii care ieşeau de la ore şi intrau în cancelarie, a apărut o doamnă,puţin cam corpolentă( în treacăt fie spus),care fără să se prezinte şi fără preaviz, m-a întrebat ce caut acolo.

M-am ridicat,m-am prezentat şi i-am explicat că aştept o colegă dar în prealabil, am cerut permisiunea de la colegii din cancelarie să aştept acolo (trei domni ce, judecând după vârstă, păreau a avea oarecare experienţă în învăţământ).

Fără menajamente şi călcând în picioare demnitatea colegilor care mi-au acordat permisiunea de a aştepta în cancelarie,doamna (doamna?) arogantă şi pătrunsă de importanţa funcţiei (de director?) m-a invitat să aştept pe hol.

Inutil să mai spun că cei trei colegi care mi-au acordat permisiunea să aştept în cancelarie,invitându-mă chiar să iau loc,au venit şi au confirmat acest lucru, doamna(doamna?) cu pricina nu a renunţat la propria importanţă ( de care era pătrunsă până în vârful unghiilor) şi a insistat să plec din cancelarie.

Mărturisesc că am avut norocul până acum de directori de ispravă, oameni cu care, chiar dacă,cu unii nu mai sunt coleg, mă întâlnesc pe stradă cu plăcere pe stradă şi ne sunăm de sărbători, dar doamna (doamna?) cu pricina m-a dezamăgit profund prin atitudinea plină de aroganţă şi de lipsă de respect pe care a avut-o, faţă de un coleg, în calitatea presupusă de ocupantă vremelnică a unei funcţii administrative ce este.

M-a mâhnit mult o astfel de atitudine,cu atât mai mult cu cât am avut de-a face cu oameni mult mai inteligenţi decât doamna (doamna?director?) care m-au tratat cu respect ,dar la plecare, nu am putut să-mi înăbuş un zâmbet, aducându-mi aminte de un proverb din înţelepciunea milenară indiană şi care, judecând după povestirile colegilor navetişti, din diverse zone ale judeţului, se poate aplica multor directori,nu numai din învăţământ şi care spune : „Cu cât maimuţa se caţără mai sus ,cu atât îşi arată mai bine posteriorul”.