Demisia lui Traian Băsescu (II)

Nominalizarea lui Victor Ponta ca premier şi, astfel, lăsarea “la vatră” a lui Mihai Răzvan Ungureanu lasă deschisă calea către demisia lui Traian Băsescu. Argumente, pe puncte:

Aşa cum stau lucrurile acum, nici la toamnă Traian Băsescu nu va avea altceva de făcut decât să-l nominalizeze pe Victor Ponta. Pentru el, vor urma doi ani de stat degeaba la Cotroceni, după care o pensionare care îl lasă vulnerabil eventualelor dosare (la care procurorii nici măcar n-ar trebui să se chinuiască prea tare, ca în cazul lui Adrian Năstase). Iar Justiţia reformată de el însuşi funcţionează impecabil.

PD are nevoie de o locomotivă şi de un proiect politic. Fără alegeri prezidenţiale, Mihai Răzvan Ungureanu ar fi doar un alt candidat la Senat sau la Camera Deputaţilor care poate fi anonimizat complet de media, astfel ca influenţa lui să fie redusă. O campanie prezidenţială va schimba (mult?) datele problemei şi i-ar oferi fostului premier posibilitatea de a-şi creşte vizibilitatea şi, implicit, trage după el scorul partidului. Una este 12%, prin redistribuire 15-16%, alta este un 20-25%. Redus la 12-15%, PD nu poate face absolut nimic şi, lipsit de personalităţi, va dispărea. În absenţa unui proiect politic, această dispariţie se poate petrece chiar la alegerile din toamnă, dacă plecările continuă şi după alegerile locale. În plus, este posibil ca scorul slab la locale să declanşeze răfuieli interne care să grăbească dezagregarea. Aşa, reintrarea lui Traian Băsescu în luptă poate trezi speranţa în activul de partid şi creşte mobilizarea. În ipoteza unui scor de 60% al USL, cele două partide ar avea fiecare în jur de 30%. Cele 12-15% ale PD nu ar fi suficiente pentru o majoritate. Cu 20-25% ar avea o altă bază de negociere, chiar dacă preşedenţia este câştigată de Crin Antonescu.

Avansul lui Crin Antonescu este datorat faptului că în momentul de faţă nu are adversar. În momentul confruntării cu un contracandidat poate deveni vulnerabil. La capitolul “încredere”, MRU nu este foarte departe de Crin Antonescu şi cred că în confruntări unu la unu ar avea şanse suplimentare, fiind ceva mai proaspăt şi cu un profil mai diplomatic. În cele doar două luni cât a fost premier, nu a avut timp nici să dezamăgească, nici să “ia gura târgului”. Dar a căpătat notorietatea de care avea nevoie. În plus, tema proaspăt lansată cu privire la reîntregirea salariilor îi aduce un avantaj în campanie pe ideea “noi pregătiserăm reîntregirea salariilor în iunie, dar USL nu a mai vrut, ca să dea banii oamenilor lor”. Plus greşelile făcute deja de Ponta în alcătuirea guvernului, este suficient material de campanie pentru PD. Crin Antonescu însuşi s-a impus ca “dictator” al PNL, ceea ce îi creşte vulnerabilitatea la un discurs “dictatorul vs. diplomatul”. Dar, rolul lui MRU nu va fi neapărat să câştige acum alegerile prezidenţiale, ci să tragă în sus scorul PD, astfel ca acesta să rămână semnificativ.