Moș Crăciun și Grinchul din Guvern

Momentul acela magic când Moș Crăciun coboară din ceruri cu sacul plin de cadouri... sau, în cazul lui Marcel Ciolacu, cu facturi false pentru a justifica o escapadă la Formula 1. Și cine ar fi crezut că Magia Crăciunului s-ar transforma într-un circus de gașcă, în care moșneagul cu barbă albă joacă rol de contabil dubios, iar guvernul Ciolacu 2.0 reînvie tradiția penibilă,a variatei sale „proști dar mulți” – numită, simbolic, de istorie drept guvernul Ciolacu 1.0.

Întâi de toate, să ne înțelegem: Moș Crăciun este, fără îndoială, unul dintre cele mai emblematice personaje ale copilăriei, purtând un mesaj de bunătate și dăruire. Dar când ne uităm la destinele politice din România, ne întrebăm: a fost Moș Crăciun și el un politician? Ar fi putut fi, nu-i așa? La urma urmei, este vorba de cineva care se strecură pe horn și, cu un zâmbet, aduce niște cadouri (sau, în cazul lui, facturi) în liniștea nopții.

Între timp, de cealaltă parte, avem Grinchul – figura clasică care se furișează în spatele unei mașini de tuns iarba, cu un plan nebun, care nu este altceva decât o încercare de a fura spiritul Crăciunului. Aici, îmi permit să-l compar pe Grinch cu guvernul Ciolacu 2.0, fiind mai preocupat de estetica unei curse auto decât de bunăstarea poporului. Grinchul modern, dacă vreți.

Acum, dacă ne uităm la versiunile Ciolacu 1.0 și 2.0, observăm o evoluție interesantă. Primele încercări de guvernare erau de tip „vechi”, bazate pe principiile simple dar iubite de toți: „Hai să facem lucruri!” Dar acest nou Ciolacu, achiziționat parcă de la un outlet guvernamental, pare să fie o variantă mai puțin inspirată. O variantă care, la fiecare întâlnire cu Moș Crăciun, primește un colet misterios cu facturi care să justifice escapadele extravagante inclusiv unele pe la Formula 1.

Intrăm astfel într-o analogie de zile mari: Moș Crăciun ne aduce cadouri, pe când guvernul Ciolacu 2.0 ne aduce facturi. Iar acel spirit de sărbătoare pe care îl așteptam cu sufletul la gură? Ei bine, pare să fie ascuns prin dosare, în biroul vreunui funcționar care se întreabă cum poate să justifice prețul plătit pentru un bilet VIP. Totul devine un joc de-a „A cui-i moștenirea?”, în care fiecare factură este, de fapt, o carte de vizită a guvernului.

Poate că Moș Crăciun și Grinchul din guvern ar trebui să colaboreze.

În timp ce ne bucurăm de lecția ironică pe care ne-o oferă ciocnirea dintre Moș Crăciun, Grinch și guvernul Ciolacu 2.0, nu face decât să adopte măsuri economice proaste. Sperăm că, undeva, în adâncurile sufletului său politic, Marcel Ciolacu își va aminti să fie, măcar pentru o clipă, un Moș bun… și să nu avem de-a face cu facturi false!