Lăsați invidia la o parte și faceți loc fericirii

Aristotel în "Retorica" spunea că unul dintre cele mai urâte sentimente pe care îl poate manifesta ființa umană este invidia. În opinia lui aceasta este "durerea cauzată de norocul celorlalți".

Pentru Kant, invidia este sentimentul de repulsie de a ne vedea propriul bine acoperit de al altuia.

În schimb, în ochii psihologilor, invidia este o boală. O tulburare psihică care trebuie tratată cu maximă seriozitate și care este diagnosticată de un specialist abia atunci când e în stare avansată, când ia forma unui psihoze sau se transformă în ceva obsesiv.

Invidia poate fi de trei feluri.

Cea de tip depresiv care se exprimă prin „Eu niciodată nu o să ajung acolo, nu o să pot avea cariera lui X, familia lui X, masina x…“.

Un alt tip de invidie, comună, este cea de tipul "să moară și capra vecinului". În acest caz există tendința de a minimaliza calitățile oamenilor, căutând motivele defăimătoare din spatele succesului lor.

Există chiar și invidia admirativă, când îl privim cu respect pe celălalt, sentimentul fiind și un mijloc de motivație, exprimată prin „Dacă el a putut, pot și eu".
A invidia presupune a compara. Ca să te vindeci de invidie trebuie să-ți recunoști ție însuți/ însăți că ești invidioas/ă.

Încercați să nu mai măsurați fericirea altuia după propriile etaloane. Fericirea este o stare de bine pe care și -o creează fiecare individ după placul sufletului. Pe când, invidia asimilată răului, nu va învinge niciodată în fața fericirii. Și Alba ca Zăpada a fost invidiată ca și Cenuşăreasa iar în final tot fericirea a învins.

Lăsați invidia la o parte și faceți loc fericirii.