Gânduri după patru patriarhi, doi monarhi, trei dictaturi și o revoluție

De Valeriu Ion GĂGIULESCU 04 Aprilie 2022, 17:46 Editorial

Patru a patra, patruzeciși patru! Iată ce înseamnă să apuci să fii octogenar! Om care a apucat în viață pe toți patriarhii României, pomeniți acum la slujbe, om care a apucat să-i afle pe tron pe ultimii doi monarhi ai României, om care a trăit în dictatura regală, dictatura antonesciană și în dictatura proletariatului, om care a cunoscut traiul în vreme de război aprig, ca și în vreme de război rece, om care a apucat toate transformările structurale ale învățământului românesc în vremea sa de educare, om care a fost martorul zbaterilor prin care a trecut Țara și poporul pentru a găsi o cale de normalizare a raporturilor civile, căutare care nu a încetat, încă, ei bine, acel om își amintește azi despre teribilul bombardament al ”aliaților” din acel aprilie 1944!

Locuiam pe atunci în Capitală, în blocul ”Carmen”, situat peste drum de Sinagoga Mare de pe Sf.Vineri. Veniserăm de la Odessa, nu demult. Acolo tatăl meu , potrivit pregătirii sale militare de specialitate, funcționase în cadrul Guvernământului Transnistriei. Așa s-a făcut că eu acolo am văzul Marea Neagră prima dată, la plaja de la Balșoi Fontan ! Acum, la București, noaptea mă distrau teribil jocul proiectoarelor apărării antiaeriene cât și fascinantele parașute luminoase lansate de avioanele inamice. Minte de copil, ce mai! Când sunau sirenele de avertizare, pe timp de zi, mama adoptivă și cu mine ne refugiam în adăposturile antiaeriene la la Radu Vodă, chiar în curtea Mânăstirii. Ce treabă aveam eu?! Îmi găsisem mulți tovarăși de seama mea și ne jucam fără de grijă! Dar atunci, pe 4 aprilie, totul a fost altfel. Raidul aerian s-a dovedit a fi fost cel mai puternic iar efectul bombardamentului a fost deosebit de necruțător. Se vizase, cu precădere, zona Gării de Nord, pentru a se compromite transporturile feroviare. Din nefericire, victimile cele mai multe au fost și cele mai nevinovate. Nu Gara și instalațiile ei tehnice au suferit cel mai mult ci locuințele și locuitorii de pe Grivița, Basarab, Chitila, Dămăroaia. A fost un adevărat măcel.

Ce auzeam pe taică-meu vorbind în familie despre ceea ce a văzut acolo mă infiora pe mine, copil, de așa natură încât nopți întregi am avut coșmar și trebuia să mi se schimbe așternutul! Așa ceva nu se uită! Nu mai zic că n-au trecut decât vre-o trei luni și am apucat să văd și consecințele raidului ”camarazilor” , pe 24 august! Când s-a bombardat centrul Capitalei, vizându-se Palatul Regal! Asta înseamnă RĂZBOIUL!

Și soarta unui popor mic, cu o țară bogată! Care mai și ridică apoi monumente comemorative pentru cei care, pe atunci, au fost autori de ”fapte de război”.....în dauna populației civile! Dragii mei concetățeni, nu știu cum să vă spun, dar este o vorbă din bătrâni: ”Joacă ursul la vecini, mâine joacă și la noi!”.

Departe de mine gândul de a mă asemăna cu Casandra, dar, nu știu de ce, fac o paralelă între situația geo-social-politică de dinainte de septembrie 1939, în Europa de Est, și cam ce se petrece azi în cam aceiași zonă! Nu aș pune prea mare preț pe siguranța unor anume pacte și tratate, alianțe și declarații, în raport de precedente istorice, față de o Țară aflata, vorba cronicarilor, la răspântia unor mari interese antagoniste! Să ne ajute Domnul să ne păstrăm ființa națională! Mai ales acum ar trebui ca românii să nu se mai ”mârâie” între ei!

 

Autor Valeriu Ion GĂGIULESCU 04 Aprilie 2022, 17:46 Editorial
Scrie un comentariu

Comentarii

  1. Valeriu Ion Gagiulescu 04 Aprilie 2022, 20:42

    Mulțumesc pentru onoarea de a fi publicat în prestigiosul ziar on-line al cărui corespondent pentru Teleorman sunt. Este de precizat că eu am scris că am apucat pe TOȚI Patriarhii României, care sunt pomeniți la slujba de liturghie. Pentru că m-am născut înainte să moară MIRON CRISTEA !

Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii