Economia? Ce-i aia? Vorba politicienilor care cred că banii cresc în copaci

Ați observat vreodată cum politicienii, cu zâmbetele lor largi și discursurile lor pompoase, par să aibă un talent rar de a ocoli subiectele importante? Iar când vine vorba de economie, ei au o abilitate aproape supranaturală de a ne face să ne întrebăm dacă n-am lipsit cumva la ora de economie din clasa a zecea. Nu-i nimic, stați liniștiți, pentru că nici ei n-au fost acolo!

Un lucru e cert: dacă ar fi vreodată o competiție pentru cine poate vorbi cât mai mult despre nimic, politicienii ar lua aurul, argintul și bronzul, și-ar pleca și acasă cu microfonul. Dar când vine vorba de economie – adică acea disciplină care ne spune cum să nu falimentăm – politicienii noștri devin poeți. Și nu poeți buni, gen Eminescu, ci mai degrabă poeți amatori, care scriu versuri pe șervețele de la fast food.

Să începem cu începutul. Economia, ca idee, este despre bani – cum îi faci, cum îi cheltui, cum îi investești și cum îi păstrezi suficient de mulți în buzunar încât să nu ajungi să-ți vinzi papucii pe OLX. Pentru politicieni, însă, banii sunt ca acele mărgele frumoase pe care le-au primit în copilărie de la bunica: drăguți, dar nefolositori când vine vorba să-i pui într-un plan concret. Așa că, în loc să abordeze economia ca pe un subiect vital, o tratează ca pe un hobby, de genul „ah, da, ne mai ocupăm și de asta… cândva…”.

Austeritate sau... cine a mai auzit de economii?

Un cuvânt care le stârnește transpirații reci politicienilor este „austeritate”. Pentru mulți dintre ei, austeritatea este ca dieta – sună bine în teorie, dar în practică implică prea mult sacrificiu. Așa că, în loc să taie cheltuielile inutile, ei preferă să imprime mai mulți bani. "Ce poate merge prost?", se întreabă ei în fața calculatorului de stat. Cum ar zice un clasic în viață, "la ce bun să economisim, când putem să tipărim?"

Să fim sinceri, mulți politicieni tratează bugetul național ca pe un card de credit fără limită. Cum ar fi să intrăm și noi într-un magazin și să spunem la casă: „Nu, nu, nu vă uitați la soldul contului meu, eu doar emit bani noi și revin mai târziu!”? Dar politicienii fac exact asta, iar noi, cetățenii, ne uităm la ei ca la niște copii care joacă Monopoly fără reguli, în timp ce economia reală arde în flăcări.

Ați observat că politicienii au mereu soluții miraculoase? Dacă îi asculți cu atenție, ai putea crede că au o baghetă magică ascunsă în costum. „Vom mări salariile! Vom scădea taxele! Vom construi drumuri din aur masiv!” – toate acestea sună minunat, doar că micile detalii, cum ar fi „De unde vor veni banii?” sau „Cât costă aceste fantezii?” rămân niște întrebări fără răspuns. Dar hei, cine are nevoie de detalii când poți face campanie electorală?

Politicienii îți vor spune că ei au totul sub control. Dar când vine vorba de economie, controlul lor pare mai degrabă o piesă de teatru comică decât o realitate bine gândită. Economia este, pentru ei, ca un balon de săpun – frumos la suprafață, dar complet fragil. Și cum era de așteptat, când balonul se sparge, aceiași politicieni se grăbesc să arate cu degetul spre alții. "Nu noi am greșit, ci criza mondială! Și, poate, mercurul retrograd..."

Subvenții și cheltuieli

Politicienii adoră subvențiile. Subvenții pentru fermieri, subvenții pentru întreprinderi mici, subvenții pentru fabrica de unicornuri roz! Totul sună bine până când îți dai seama că, la un moment dat, banii trebuie să vină de undeva. Poate din taxe? Ah, dar nu putem crește taxele, că ne supărăm alegătorii! Rezultatul? Politicienii se învârt într-un cerc vicios, în care promit marea cu sarea, dar nu au nici barca, nici o hartă să ajungă acolo. Și noi rămânem să ne întrebăm de ce prețurile la benzină, pâine și (în curând) aer par să crească exponențial.

Cum vedem viitorul economiei?

Simplu: cu ochii închiși. Politicienii noștri par să fie convinși că, dacă închid ochii și se concentrează foarte tare, toate problemele economice vor dispărea. Și poate că, în mintea lor, chiar dispar. Doar că, între timp, noi, cetățenii, continuăm să simțim greul fiecărei măsuri economice născocite din disperare. Un politician inspirat ar putea, poate, să consulte niște economiști. Poate chiar să citească o carte despre bugete, inflație sau orice altceva care nu sună a fantezie medievală. Dar de ce să facă asta, când e mult mai ușor să dea vina pe "contextul internațional"?

Finalul glorios al marii ignoranțe economice

Nu trebuie să fim prea supărați pe politicienii care par să fi uitat de economie. La urma urmei, ei ne oferă constant un spectacol. Sigur, spectacolul implică banii noștri, viitorul nostru și, ocazional, chiar și șansa noastră de a ne bucura de o viață mai bună. Dar cine suntem noi să le stricăm bucuria de a se juca de-a economiștii?

Și, până la urmă, cum ar spune chiar ei: "Ce-i aia economie?"