Dintr-o nefericită corelare a vârstei de pensionare cu speranța de viață!

De Tudorița TARNIȚĂ 30 Mai 2021, 20:49 Editorial

Am tot amânat să scriu despre un subiect fierbinte, cum ar fi vârsta de pensionare, corelată cu speranța de viață. Într-o țară în care unii muncesc pe brânci toată viața și ies la pensie cu câteva sute de lei, în timp ce alții beneficiază de tot felul de pensii speciale sau, se pensionează în floarea vârstei, cu ditamai onoruri militare și o sumă impresionantă de bani, mi s-a părut că, a vorbi despre o asemenea corelare, nu o poți face decât cu o limbă de lemn, așa cum o trâmbițează politicienii sau beneficiarii de „pensii nesimțite”. Nu știu de unde am împrumutat expresia asta, de „pensii nesimțite”, dar, cred că pensiile nu sunt deloc nesimțite, ci doar beneficiarii acestora, în egală mâsură cu politicienii care le-au aprobat.

Dacă în prezent, mulți dintre cei aproximativ cinci milioane de pensionari din România trăiesc la limita sărăciei, drămuindu-și banii de la o lună la alta între medicamente și birurile din ce în ce mai mari sau scumpirile de la o lună la alta, alte milioane de români aflați în prag de pensionare se întreabă ce se va întâmpla cu această reformă a pensiilor, vehiculată în declarații jenante și contradictorii de către politicienii noștri în ultima perioadă. În opinia acestora, vârsta de pensionare ar putea fi legată de speranța de viață. Acea speranță care, de la un an la altul, se șubrezește și se atrofiază în inimile multor români. Nu vorbesc aici despre cei care își permit vacanțe de lux în Zanzibar sau în alte ținuturi exotice, nu vorbesc despre cei care, în doar câțiva ani, și-au construit imperii cât alții în zece generații sau despre cei privilegiați de legi și pensii speciale. Vorbesc despre cei care, vlăguiți de muncă și de boli, așteaptă anii de pensionare ca pe sfintele moaște, cei care încă mai speră să mai prindă câțiva ani de odihnă, de liniște și de relaxare, după ce au îndurat o viață de calvar,

Ei bine, în România nu numai că nu se poate vorbi despre o corelare a vârstei de pensionare cu speranța de viață, dar, chiar speranța de viață nu mai este cea care a fost înainte de pandemia de COVID -19. Este adevărat că, în unele state membre ale Uniunii Europene, vârsta medie de pensionare este de 65 de ani și că se dorește să se ridice acest nivel, vârsta de pensionare fiind legată de speranța de viață. Dar, ne comparăm noi cu țările civilizate? Mai avem noi speranță de viață după pensionare?

Mai nou, ministresa Muncii, Raluca Turcan ne-a oferit posibilitatea ca salariații la stat sau privat ajunși la vârsta de pensionare să aleagă dacă lucrează sau nu până la 70 de ani, acesta fiind un drept, nu o obligație, după spusele sale. În aceste condiții, chiar dacă nu este vorba despre creșterea vârstei de pensionare, dar nici despre creșterea amărâtelor alea de pensii mici, românul va munci până va muri. În loc de o binemeritată sărbătoare de pensionare și de câțiva ani de odihnă, se va alege cu un sicriu și poate, cu o coroană, dacă patronul chiar este cu frică de Dumnezeu...

Ministrul Muncii ne oferă deci șansa de a lucra până la 70 de ani, dacă mai avem zile. Între timp, tinerii noștri pribegesc prin Vestul Europei sau prin alte colțuri ale lumii și spun, pe bună dreptate, că în țară nu au un loc de muncă din cauza celor vârstnici, care se încăpățânează să muncească până mor. Între noi fie vorba-și unii și alții, au dreptate. Și toate astea, dintr-o nefericită corelare a vârstei de pensionare cu speranța de viață!

 

Autor Tudorița TARNIȚĂ 30 Mai 2021, 20:49 Editorial
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii