Cazul remarcabil al unui doctor rămas să fie doctor

Într-un caz care a atras atenția opiniei publice, un medic renumit și cred, respectat profesor, s-a confruntat recent cu o situație neobișnuită în drumul său către arena politică locală.

Medicul este cunoscut în comunitatea sa medicală. În calitate de medic, își dedică zilnic viața salvării celor aflați în suferință, lucrând atât în sistemul privat, cât și în cel public, până îi ruginește bisturiul, unde își aduce contribuția la îmbunătățirea sistemului de sănătate și la propria prosperitate financiară.

Visul său de a contribui și mai mult la binele comunității prin implicarea în viața politică bucureșteană s-a izbit de obstacole neașteptate. Doctorul a vrut să își depună candidatura pentru funcția de primar al orașului cel mai important al țării, fiind motivat chipurile de dorința de a aduce schimbări pozitive și de a face o diferență reală în viața locuitorilor. S-a aruncat în polemici, cu toate că nu știa despre ce vorbea. A dat soluții la probleme pe care nu le cunoștea. Zice că a învățat dar noi am văzut toți că nu. S-a plimbat singur cu metroul și a aflat că uneori buzunarul larg și incompatibilitățile nu merg împreună.

Într-o mișcare care l-a surprins pe el, dar nu și pe restul lumii, partidele susținătoare au decis retragerea candidaturii sale, invocând neînțelegeri.

Acum, singura problemă care mă macină este cum ar fi fost angajat medicul? Să fie primar al capitalei, medic, profesor, acționar la n firme și să performeze 58 de ore din 24? Asta mă macină! De ce i-ați luat dreptul medicului la muncă, de a bate încă un record național și anume acela de a fi medic, director de spital, profesor, decan și primar? Nu vă e puțină rușine?