Cazul Novak Djokovic și diferența dintre lege și propagandă

Jucătorul de tenis Novak Djokovic a câștigat în instanță dreptul de a intra în Australia. Plecat la un turneu de tenis, sănătos, trecut prin boală, cu discuții prealabile făcute cu reprezentanții legali ai statului Australia, Novak Djokovic s-a trezit în postura unui prizonier fără a face nimic rău.

În fapt, ceea ce făcea Novak Djokovic era de a sfida oculta mondială, de a sfida cretinismul și ilegalitatea. Australia e un stat federal. Novak Djokovic avea acordul de a intra în Australia dar, guvernul local, al statului Victoria, a considerat că el nu a îndeplinit criteriile locale. Ca urmare, câștigătorul Australian Open, a avut parte de umilința vieții lui. Tratat ca un infractor, considerat pericol public, Novak Djokovic a luptat cum a știu el cel mai bine - pe tărânul justiției care, într-un final, i-a dat dreptate. Pentru că avea dreptate!

Novak Djokovic a putut lupta cu un sistem imbecil pentru că era bogat. Un om sărac, de rând, nu poate duce o astfel de luptă. El va fi strivit de noile mecanisme sanitare, ilegale în multe cazuri, care îi răpesc livertățile individuale sub un pretext fals, cel al vaccinării.

Omenirea nu are nevoie să fie vaccinată ci să fie sănătoasă. Acest lucru se poate obține în mai multe forme dar impunerea ca unică formă a vaccinări denotă imbecilitatea timpurilor în care trăim.

Acum se decide dacă viitorul va fi al unui Big Brother corporatist sau al libertăților individuale. E discuția între lege, la care trebuie să ne supunem toți sau de arbritariul unor decizii ale unor firme, care aleargă după profit.

Cazul Novak Djokovic a arătat că încă mai avem speranță, că încă nu s-a decis bătălia viitorului. E o bătălie purtată pe mai multe fronturi și care pune bazele următorilor probabil cincizeci de ani.