Cartea lui Nicolae Ciucă îți spune totul fără să spună nimic

Ați auzit? Nicolae Ciucă, fostul general transformat în politician, și-a lansat un volum de memorii electrizante intitulat „În slujba țării”. Dar, stai! Nu vă grăbiți să vă imaginați povești palpitante despre lupte eroice, strategii militare complexe sau revelații cutremurătoare din culisele diplomației internaționale. Cartea lui Ciucă ne dă, mai degrabă, sentimentul că am răsfoit o broșură de promovare a unui stațiune balneară din provincie: multe imagini color, dar foarte puțină acțiune.

Volumul – în format electronic, că doar trăim în era digitală – are ca „piesă de rezistență” un tezaur de fotografii cu Nicolae Ciucă în diverse ipostaze eroice: Nicolae la întâlnire cu nu știu cine, Nicolae în fața unor soldați, Nicolae la birou. Într-adevăr, la o primă privire, pare un album de familie întâmplător descoperit prin podul bunicilor, nicidecum o carte despre cariera unui general care „chipurile” a luptat pe frontul din Irak.

Că veni vorba de Irak, dacă vă așteptați la detalii captivante despre misiuni periculoase, momente de tensiune sau decizii militare dificile... mai bine mai puneți o dată muzică că aici nu o să găsiți nimic despre asta. Adevărata luptă a lui Nicolae Ciucă pare să fi fost cu plictiseala, nu cu inamicii de pe front. Cele câteva rânduri dedicate participării sale în teatrul de război din Orientul Mijlociu sunt scrise cu un entuziasm comparabil cu o fișă de pontaj. Informările sunt plate, de parcă ar fi fost extrase dintr-o comunicare oficială, iar pe alocuri chiar ai senzația că autorul își pune întrebarea: „Dar ce caut eu aici?”

Întoarcerea în copilăria lui Nicolae, în schimb, e o călătorie fascinantă, presărată cu detalii semnificative, ca de exemplu cum și-a murdărit pentru prima dată bocancii de noroi. Poveștile din copilăria sa rurală, deși inocente, par să sugereze că încă de atunci era destinat pentru măreție. Cumva, alergatul după gâște și mulsul vacilor par să fie parte din antrenamentul lui de „ostaș”. Până și jocurile de copil din grădina bunicilor par să fi fost o pregătire spirituală pentru drumul glorios care avea să-l ducă în vârful Armatei Române.

Volumul abundă în descrieri minuțioase ale unor momente anodine, iar tonul general al cărții este atât de plat încât te întrebi dacă Nicolae Ciucă a avut vreodată un puls peste 60. Ai senzația că până și activitățile sale militare de pe frontul irakian s-au desfășurat cu viteza melcului: rapoarte redactate cu calm, misiuni îndeplinite cu strictețea unui checklist corporatist, dar fără emoție, fără dramă, fără umanitate.

Dar, nu vă faceți griji! Fotografiile color vin să ne salveze! Îl putem admira în uniformă, de preferință zâmbind. Mai lipsesc doar emoji-urile și câteva filtre Instagram ca să fie un tablou complet al vieții unui „ostaș” cu o carieră „glorioasă”.

Pe scurt, „În slujba țării” nu este doar un volum de memorii – este un tratat despre cum să transformi o viață militară aparent monotonă într-o galerie de imagini drăguțe și povești care n-ar trebui să fie niciodată spuse. Este cartea perfectă pentru cei care vor să piardă timpul și pentru cei care se întreabă ce face Nicolae Ciucă când nu face nimic.

Când termini cartea, nu știi dacă să râzi sau să te întrebi cum a ajuns acest om pe poziții atât de înalte. Dar un lucru este sigur: dacă îți plac fotografiile color și poveștile din copilărie, „În slujba țării” s-ar putea să fie exact lectura pe care o așteptai fără să știi.