10 august 2018. Ziua în care PSDracnea i-a gazat pe români

Pe 10 august 2018, ziua în care balaurul naționalismului ceaușist a scos capetele, am fost prezent în Piața Victoriei din București, în fața Palatului Victoria. Această zi de ne uitat a devenit centrul protestului istoric de după intrarea în Uniunea Europeană. Foarte multe zeci de mii de români au venit din întreaga diasporă la București, protestând cu tărie și în mod pașnic pentru dreptate, pentru abolirea corupției și abuzurilor statului, pentru o justiție independentă și reală în țara noastră.

Până spre seară, s-au cântat cântece patriotice și s-au strigat lozinci împotriva guvernului Dracnea. Până la ceasurile înserării, manifestația a fost una pașnică și pacifistă. De pe la ora 16:00, trupele de jandarmi au recurs la folosirea gazelor lacrimogene împotriva manifestanților, după ce între aceștia s-au infiltrat agitatori ai regimului. Forțele jandarmeriei au fost înaintate la modul agresiv către civilii pașnici. A început să se tragă cu gaze iritante, în primă fază în aer, apoi în protestatari. Mulți dintre participanți, printre care m-am numărat și eu, au fost afectați grav. De la apariția înserării, violența forțelor de ordine a ajuns la maximum; acestea au tras în mulțime cu tunuri cu jet de apă, cu grenade lacrimogene și cu gloanțe de cauciuc, rănind grav pe mulți dintre cei prezenți în piata Victoria. Oficial, peste 400 de persoane au fost rănite, zeci dintre manifestanți ajungând la spital - femei, bătrâni, copii, jurnaliști acreditați.

Mărturisesc că am fost acolo, am scris și filmat în timp real de lângă cordonul de jandarmi, am fost prezent și în mijlocul mulțimii de români pașnici veniți special pentru acest eveniment din toată diaspora. Am văzut și am trăit acea seară de groază, nu numai ca martor, ci și ca țintă. Gazele lacrimogene au invadat plămânii și au început să ardă, de la primele rafale. Îmi lăcrimau ochii, simțeam că aerul devine o armă.

Apoi, dintr-o dată, am simțit o lovitură puternică, surdă, în abdomen. Un tub de gaze, tras din rândul jandarmilor, m-a lovit în plin și m-a pus în genunchi. Durerea a fost instantanee și profundă, combinată cu arsurile gazelor inhalate. În timp ce mă ridicam, cu respirația frântă, am continuat să filmez - pentru că știam că acele imagini trebuie să rămână.

Înregistrarea din acea noapte, cu tot haosul și brutalitatea lui, am publicat-o pe canalul Ora Brăilei de pe YouTube. Este mărturia vizuală a unui stat care, în loc să-și protejeze cetățenii, a ales să-i umilească și să-i agreseze.

Ceea ce am trăit în 10 august 2018 este o rană în memoria personală și colectivă. Am plecat din Piață cu ochii încețoșați, cu tusea arzându-mi gâtul, cu stomacul dureros și cu sentimentul amar că în acea seară statul român a ridicat mâna împotriva propriului popor.

Astăzi, la șapte ani distanță, dosarul 10 august încă se zbate prin proceduri și tergiversări. Unde e justiția din România? La bani mulți și multe privilegii înainte, la facerea dreptății înapoi.

Libertatea nu este doar un drept, păzirea acesteia este o obligație! Libertatea cere sacrificii uneori, este necesară precum aerul, sacrificiul poate consta in inhalarea aerului necesar respirației, ea trebuie apărată chiar și în fața loviturilor care te îngenunchează!