Despre trebuinţe şi libertate
De Matei Mircioane
În secolul trecut, un psiholog american, Abraham Maslow, a stabilit care sunt nevoile cele mai urgente ale omului şi care sunt cele care suportă amânare, stabilind o ierarhie a trebuinţelor umane, sub formă de piramidă. Astfel, nevoile cele mai presante, care declanşează stimulii cei mai puternici pentru a-l determina pe om să acţioneze, au fost aşezate la baza piramidei.
Ele se referă la nevoile de respiraţie, hrană, sex, echilibru al funcţiilor vitale, excreţie. Până astăzi nimeni nu l-a contrazis. Lumea este de acord cu faptul că lipsa de aer, apă, hrană, sex şi dezechilibrul dureros al unor funcţii vitale îl fac pe om să acţioneze de urgenţă.
Imediat deasupra acestor nevoi, psihologul american a aşezat nevoile de securitate şi siguranţă: a organismului, a locului de muncă, a resurselor, a familiei, a sănătăţii şi curăţeniei. Mai sus, Maslow a aşezat nevoia de dragoste, prietenie, de stimă şi, în vârf de tot, nevoia de creativitate şi de morală. Legat de acest aspect doresc să evidenţiez faptul că în comunism siguranţa şi stabilitatea individului erau maxime. Omul avea loc de muncă, locuinţă, asistenţă medicală gratuită. Într-adevăr, în ultimii zece ani de comunism, în România, au fost nişte probleme cu hrana, ştim că magazinele erau goale, iar când „se băga marfă” oamenii se călcau în picioare, ca să ajungă la un kilogram de carne, un litru de ulei sau zece ouă.
Şi, totuşi, în decembrie 1989, protestatarii împotriva regimului nu au strigat „Vrem mâncare!”, ci „Vrem libertate!”. Într-un fel este uimitor, deoarece cu cât creşte gradul de libertate, scade gradul de siguranţă. Acum, multă lume observă că libertatea poate fi o valoare, dar poate fi şi o povară. Mulţi ar ceda o parte din libertatea lor, pentru mai multă siguranţă. Problema este că nimeni nu ştie cui să vândă din libertate în schimbul siguranţei. Până când va veni un politician credibil şi ambiţios, care va propune poporului: „Daţi-mi libertatea voastră şi, în schimb, vă voi oferi hrană şi locuri de muncă”. Acela va fi începutul dictaturii.
Ele se referă la nevoile de respiraţie, hrană, sex, echilibru al funcţiilor vitale, excreţie. Până astăzi nimeni nu l-a contrazis. Lumea este de acord cu faptul că lipsa de aer, apă, hrană, sex şi dezechilibrul dureros al unor funcţii vitale îl fac pe om să acţioneze de urgenţă.
Imediat deasupra acestor nevoi, psihologul american a aşezat nevoile de securitate şi siguranţă: a organismului, a locului de muncă, a resurselor, a familiei, a sănătăţii şi curăţeniei. Mai sus, Maslow a aşezat nevoia de dragoste, prietenie, de stimă şi, în vârf de tot, nevoia de creativitate şi de morală. Legat de acest aspect doresc să evidenţiez faptul că în comunism siguranţa şi stabilitatea individului erau maxime. Omul avea loc de muncă, locuinţă, asistenţă medicală gratuită. Într-adevăr, în ultimii zece ani de comunism, în România, au fost nişte probleme cu hrana, ştim că magazinele erau goale, iar când „se băga marfă” oamenii se călcau în picioare, ca să ajungă la un kilogram de carne, un litru de ulei sau zece ouă.
Şi, totuşi, în decembrie 1989, protestatarii împotriva regimului nu au strigat „Vrem mâncare!”, ci „Vrem libertate!”. Într-un fel este uimitor, deoarece cu cât creşte gradul de libertate, scade gradul de siguranţă. Acum, multă lume observă că libertatea poate fi o valoare, dar poate fi şi o povară. Mulţi ar ceda o parte din libertatea lor, pentru mai multă siguranţă. Problema este că nimeni nu ştie cui să vândă din libertate în schimbul siguranţei. Până când va veni un politician credibil şi ambiţios, care va propune poporului: „Daţi-mi libertatea voastră şi, în schimb, vă voi oferi hrană şi locuri de muncă”. Acela va fi începutul dictaturii.
Autor Matei Mircioane
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu