Trenduri
De Cristian Banu
Evenimentele din ultima vreme, culminând cu circul din Cipru duc la o schimbare de paradigmă. Modelul de societate început la finele secolului 19 își dă obștescu sfârșit și nu este foarte clar spre ce tip de societate și organizare socială ne vom îndrepta. Câteva trenduri de urmărit:
Reforma sistemului bancar. După ce s-a întâmplat în Cipru, ideea de economii se va atenua, măcar sub forma ținutului banilor în bănci. OK, există sume garantate, dar fondurile alocate acoperă, în cele mai bune cazuri, 2-3% din sumele în joc. Nu te poți baza să-ți ții banii de pensie/bătrânețe în bănci. Astfel, resursele la dispoziția băncilor se vor diminua și acestea vor fi silite să se reîntoarcă la funcția lor primară. Lichiditățile fiind volatile, va crește importanța și prețul activelor. Inclusiv scheme financiare de tipul planurilor de pensii private vor suferi din cauza schimbării modului în care oamenii vor gestiona vârsta a treia. Sunt sigur că, până când voi ajunge eu la „vârsta pensionării” va fi dispărut însuși conceptul de pensie.
Dispariția sau doar limitarea creditărilor va duce la sfârșitul societății de consum, cu efecte nebănuite asupra economiei mondiale. Economiile emergente din Africa și Asia vor compensa parțial scăderile din Europa și America de Nord, dar, pe termen lung va fi o limită de dezvoltare care va fi atinsă.
Boom demografic. Apariția sistemelor de pensii a descurajat demografia. Înainte, oamenii făceau copii pentru a avea un sprijin la bătrânețe. Cât mai mulți, cu atât mai bine. Acum, fac copii pentru a avea moștenitori. Nesustenabilitatea sistemelor de pensii din țările civilizate va face ca oamenii să caute alte soluții.
Alinierea în jos a salariilor. Când un sudor câștigă 5000 de euro în Suedia, 500 de euro în România și 50 de euro în Asia lucrurile nu pot continua foarte mult în acest mod. Diferențele de productivitate nu sunt atât de mari (și, oricum, se uită prea des că productivitatea nu este o problemă a muncitorului, ci a managementului). Unul din efectele (nedorite ale) globalizării este și ridicarea salariilor în țările sărace. În România, s-a ajuns de la un salariu mediu de 150 de dolari în anii ’90 la un salariu mediu de 500 de euro în ceva mai mult de 10 ani, adică o creștere de aproape patru ori. Mai este mult până la o medie de 2500-3000 cât este la nivelul UE, dar deja sunt zone în România unde salarizarea a ajuns relativ compatibilă. Pentru noi este bine, fiindcă acest proces de egalizare ne prinde sub media la care, în timp se va ajunge la echilibru. Țările bogate își păstrează monopolul bunurilor cu valoare adăugată mare pentru că au și resurse pentru a investi în cercetare dezvoltare, însă țările mici progresează rapid (vorbim la scara istoriei).
Unde era Coreea în urmă cu 30 de ani? India, Brazilia sunt alte exemple (pentru cârcotași, India are 2 producători în rândul celor mai mari firme de medicamente generice și acum produc și pentru giganții farmaceutici, nu doar pentru că este mai ieftin, ci și pentru că au devenit capabili să obțină substanțe superioare calitativ).
Reforma sistemului bancar. După ce s-a întâmplat în Cipru, ideea de economii se va atenua, măcar sub forma ținutului banilor în bănci. OK, există sume garantate, dar fondurile alocate acoperă, în cele mai bune cazuri, 2-3% din sumele în joc. Nu te poți baza să-ți ții banii de pensie/bătrânețe în bănci. Astfel, resursele la dispoziția băncilor se vor diminua și acestea vor fi silite să se reîntoarcă la funcția lor primară. Lichiditățile fiind volatile, va crește importanța și prețul activelor. Inclusiv scheme financiare de tipul planurilor de pensii private vor suferi din cauza schimbării modului în care oamenii vor gestiona vârsta a treia. Sunt sigur că, până când voi ajunge eu la „vârsta pensionării” va fi dispărut însuși conceptul de pensie.
Dispariția sau doar limitarea creditărilor va duce la sfârșitul societății de consum, cu efecte nebănuite asupra economiei mondiale. Economiile emergente din Africa și Asia vor compensa parțial scăderile din Europa și America de Nord, dar, pe termen lung va fi o limită de dezvoltare care va fi atinsă.
Boom demografic. Apariția sistemelor de pensii a descurajat demografia. Înainte, oamenii făceau copii pentru a avea un sprijin la bătrânețe. Cât mai mulți, cu atât mai bine. Acum, fac copii pentru a avea moștenitori. Nesustenabilitatea sistemelor de pensii din țările civilizate va face ca oamenii să caute alte soluții.
Alinierea în jos a salariilor. Când un sudor câștigă 5000 de euro în Suedia, 500 de euro în România și 50 de euro în Asia lucrurile nu pot continua foarte mult în acest mod. Diferențele de productivitate nu sunt atât de mari (și, oricum, se uită prea des că productivitatea nu este o problemă a muncitorului, ci a managementului). Unul din efectele (nedorite ale) globalizării este și ridicarea salariilor în țările sărace. În România, s-a ajuns de la un salariu mediu de 150 de dolari în anii ’90 la un salariu mediu de 500 de euro în ceva mai mult de 10 ani, adică o creștere de aproape patru ori. Mai este mult până la o medie de 2500-3000 cât este la nivelul UE, dar deja sunt zone în România unde salarizarea a ajuns relativ compatibilă. Pentru noi este bine, fiindcă acest proces de egalizare ne prinde sub media la care, în timp se va ajunge la echilibru. Țările bogate își păstrează monopolul bunurilor cu valoare adăugată mare pentru că au și resurse pentru a investi în cercetare dezvoltare, însă țările mici progresează rapid (vorbim la scara istoriei).
Unde era Coreea în urmă cu 30 de ani? India, Brazilia sunt alte exemple (pentru cârcotași, India are 2 producători în rândul celor mai mari firme de medicamente generice și acum produc și pentru giganții farmaceutici, nu doar pentru că este mai ieftin, ci și pentru că au devenit capabili să obțină substanțe superioare calitativ).
Autor Cristian Banu
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu