Sărăcia energetică în România: o problemă regională și complexă, evidențiată de Observatorul Român al Sărăciei Energetice în Raportul Anual 2024

România se confruntă cu o problemă acută și persistentă: sărăcia energetică. De peste un deceniu, această fenomenologie afectează o proporție semnificativă a populației, însă în ultimii ani, contextul geopolitic și economic a amplificat această provocare, iar analiza realizată de Observatorul Român al Sărăciei Energetice (ORSE) în Raportul Anual pe 2024 aduce în prim-plan o perspectivă nouă, concentrată pe diferențele regionale și pe manifestările diverse ale acestei probleme în diferite zone ale țării.

Ce este sărăcia energetică?
Este fenomenul prin care gospodăriile nu pot accesa sau nu își pot permite să consume energia necesară pentru nevoile de bază, din cauza constrângerilor financiare sau a ineficienței locuințelor. În termeni simpli, aceste gospodării fie consumă foarte puțin, fie consumă mult peste nevoile lor, dar în mod ineficient, ceea ce le afectează semnificativ nivelul de trai și sănătatea.

Contextul și metodologia de analiză
Raportul ORSE utilizează indicatori convenționali, calculați pe baza datelor din Ancheta Bugetelor de Familie (ABF) 2023, publicate de Institutul Național de Statistică. Astfel, se pot măsura precis proporția gospodăriilor care se confruntă cu sărăcia energetică, precum și diferențele regionale în această privință. În 2024, analizele relevă că, în ciuda unor semne de ușoară îmbunătățire, fenomenul rămâne o problemă majoră.

Situația națională și diferențele regionale
Potrivit datelor, în România, aproape o pătrime din gospodării (aproximativ 20%) trăiesc într-o stare de subconsum energetic extrem, ceea ce înseamnă că alocă mai puțin de jumătate din media consumului necesar pentru nevoi de bază. În același timp, un procent similar se confruntă cu supraconsum, adesea cauzat de ineficiența locuințelor sau de dorința de confort excesiv.

Din punct de vedere regional, diferențele sunt semnificative. Nord-Estul țării este regiunea cea mai afectată, cu 30,8% dintre gospodării care nu își permit acoperirea nevoilor de energie, fiind nevoite adesea să renunțe la utilizarea energiei din cauza constrângerilor financiare. Aceasta regiune este caracterizată de un nivel ridicat de subdezvoltare, venituri mai scăzute și infrastructură ineficientă.

În schimb, regiunea București-Ilfov se distinge prin cele mai mici procente de sărăcie energetică, cu doar 8,8% dintre gospodării afectate. Aceasta diferență reflectă nivelul de dezvoltare economică și urbanizarea crescută a capitalei și a județului Ilfov, unde accesul la energie și eficiența consumului sunt mai bune.

Regiunile Sud-Est și Sud-Muntenia înregistrează cele mai mari poveri ale costurilor cu energia, cu peste 35% din bugetul gospodăriilor alocate pentru energie (respectiv 38,8% în Sud-Muntenia și 35,7% în Sud-Est). Aceste regiuni sunt caracterizate atât printr-un consum excesiv de energie, cauzat de infrastructură ineficientă, cât și de venituri mai mici și de locuințe învechite, care pierd multă energie.

Regiunea Vest, în principal urbanizată, a fost afectată de activitățile din domeniul minier și industrial, ceea ce a dus la un consum exagerat și la o ineficiență energetică considerabilă. În schimb, regiunea Nord-Vest și Centru prezintă un nivel moderat de sărăcie energetică, dar cu diferențe mari între zone urbane și rurale.

Cauzele și efectele sărăciei energetice
Fenomenul este rezultatul unui mix complex de factori: venituri scăzute, prețuri ridicate ale energiei, ineficiență a locuințelor, dar și vulnerabilități sociale precum marginalizarea și inegalitatea. În plus, impactul nu se limitează doar la aspecte economice, ci afectează și sănătatea fizică și mintală a populației.

Criza energetică generată de războiul din Ucraina, combinată cu efectele pandemiei de COVID-19, a amplificat această problemă, afectând în special gospodăriile din zonele rurale și cele cu venituri mici, dar și pe cele din mediul urban, inclusiv din clasele de mijloc, care resimt din ce în ce mai mult povara facturilor.

Indicatorul LIHC și alte măsuri
Un indicator important folosit de ORSE este LIHC (Low Income High Cost), care reflectă proporția persoanelor sau gospodăriilor care, după plata facturilor la energie, rămân fără bani pentru alte necesități. În 2023, acest indicator a stagnat la circa 10%, dar numărul celor afectați a crescut în special în rândul celor cu venituri foarte mici, în decilele 1 și 2, ceea ce indică o agravare a sărăciei extreme.

De asemenea, aproximativ 20% dintre gospodării trăiesc în condiții de subconsum energetic, iar un procent similar consumă excesiv, ceea ce indică probleme de ineficiență și de gestionare a resurselor.

Diferențe regionale în manifestarea sărăciei energetice
Analiza ORSE scoate în evidență o diferențiere clară între regiuni. Nord-Estul, cel mai sărac și mai puțin dezvoltat, înregistrează cele mai mari procente de gospodării afectate de sărăcie energetică extremă, cu aproape 31%. În aceste zone, constrângerile financiare determină adesea gospodăriile să renunțe complet la utilizarea energiei, exacerbând riscurile pentru sănătate și bunăstare.

Regiunea Sud-Est, cu 19,1%, și Sud-Muntenia, cu 19,2%, urmează în clasament, în timp ce regiunea Vest, cu 11,4%, și Nord-Vest, cu 14,9%, prezintă o situație ușor mai favorabilă, dar nu lipsită de probleme. În regiunea București-Ilfov, doar 8,8% dintre gospodării sunt afectate, ceea ce reflectă avantajele urbanizării și nivelul de dezvoltare economică.

Cauzele principale și măsurile de combatere
Cauzele sărăciei energetice sunt multiple și interdependente. Veniturile scăzute, prețul ridicat al energiei, ineficiența locuințelor și vulnerabilitățile sociale se suprapun pentru a crea un cerc vicios dificil de rupt. Impactul acestui fenomen poate fi devastator: marginalizare socială, inegalități crescute, probleme de sănătate și o calitate scăzută a vieții.

Pentru a combate această situație, experții recomandă o serie de măsuri concrete. Renovarea clădirilor pentru reducerea pierderilor de energie, accesul facil la surse de energie verde, precum și o coordonare mai bună între autorități sunt esențiale. În plus, sprijinul financiar trebuie direcționat către cele mai vulnerabile categorii, mai ales în zonele rurale, unde problemele sunt mai acute.

Importanța intervențiilor și rolul autorităților
Un aspect fundamental în reducerea sărăciei energetice îl joacă politicile publice și inițiativele guvernamentale, dar și implicarea comunităților. Implementarea unor programe de renovare termică, facilitarea accesului la energie verde și promovarea eficienței energetice în locuințe pot avea efecte benefice pe termen lung.

De asemenea, este vitală informarea și educarea populației cu privire la modalitățile de reducere a consumului și la posibilitatea de a semnala problemele legate de energie. În România, cetățenii pot face sesizări prin diverse mijloace, precum Call-center-ul anticorupție sau direct la sediul autorităților, contribuind astfel la reducerea fenomenului de sărăcie energetică.

Un fenomen în continuă creștere și cu efecte grave
Observatorul Român al Sărăciei Energetice subliniază că fenomenul se află într-o stare de creștere, în special din cauza crizei energetice generate de războiul din Ucraina și de efectele pandemiei. Populația vulnerabilă, în special cele din zonele rurale, resimte din plin această presiune, dar și cei din mediul urban, inclusiv din clasele de mijloc, devin tot mai expuși riscului.

„Fenomenul este larg răspândit și în continuă creștere. Pandemia și criza energetică au făcut ca unele categorii să fie mult mai tare afectate, în special de formele extreme de sărăcie energetică. Gospodăriile din întregul spectru de venituri sunt afectate, dar cele din zonele rurale cu venituri mai mici sunt cele mai expuse”, a declarat Anca Sinea, cofondator și coordonator al ORSE.

Ce urmează?
În fața acestei situații, autoritățile și societatea civilă trebuie să colaboreze pentru a implementa soluții durabile. Renovarea eficientă a locuințelor, promovarea energiei verzi și sprijinul financiar pentru cele mai vulnerabile categorii sunt priorități. În plus, este esențială monitorizarea continuă a fenomenului și adaptarea politicilor în funcție de evoluție.

România trebuie să își asume angajamentul de a reduce inechitățile și de a asigura accesul echitabil la energie pentru toți cetățenii, indiferent de regiune. Doar astfel se poate construi o societate mai justă, rezistentă în fața crizelor și capabilă să asigure bunăstarea tuturor locuitorilor săi.