De la tăierea lui Burebista, la insolvenţa Murfatlar
Ziua în care Burebista i-a pus pe daci să îşi taie viile trebuie să fi fost una extrem de tristă pentru supuşii marelui rege, deşi, fără voia lui şi fără a putea fi înţeles de popor, Burebista a făcut prima acţiune majoră de marketing. Una care a intrat în istorie.
La 2.000 de ani după asta, cel mai mare producător de vinuri din România, Murfatlar, şi-a cerut singur insolvenţa, după un an în care afacerile firmei au avut o creştere de peste 30%. Cam cu atât a crescut şi producţia naţională de vinuri, şi chiar dacă cei de la Murfatlar nu au avut o creştere similară de producţie, vânzările le-au mers bine. De ce şi-au cerut atunci insolvenţa o să întrebaţi? Pentru că au datorii scadente pe care nu le pot acoperi din încasări. Au, cum se spune, o problemă de cash iar în teorie o astfel de situaţie se numeşte supraîncălzire. Firma s-a extins mai repede decât îşi putea permite, a forţat expansiunea, de altfel Murfatlar a avut în ultimul deceniu probabil cel mai agresiv marketing dintre toţi producătorii de vinuri din România.
Putem presupune astăzi că atunci când le-a cerut supuşilor să renunţe la vin Burebista nu l-a şi plătit pe Strabon ca să facă publică decizia la nivel mondial, pentru a creşte valoarea vinului dacic, ce devenea astfel mai puţin şi deci mai preţuit. Ceea ce nu au reuşit niciodată producătorii români de vinuri este să înţeleagă că nu vor reuşi niciodată să exporte vin la preţuri bune dacă nu pun mână de la mână pentru a face un brand din vinul românesc. În zilele noastre locul lui Strabon este luat de CNN, dar o campanie serioasă pe o staţie internaţională depăşeşte cu mult puterea financiară a unor firme cu vânzări anuale între 10 şi 40 de milioane de euro.
Dacă trăiaţi cu impresia că vinul românesc este printre cele mai bune din lumea atunci aflaţi că asta este o poveste. Nu contează dacă este adevărată sau nu, este şi greu de stabilit acest lucru, dar ceea ce contează este ca povestea să fie crezută de cât mai multă lume, la nivel mondial. Dacă de exemplu Coca-Cola a ajuns cea mai vândută băutură răcoritoare din lume, poţi trage automat concluzia că este şi cea mai bună? Sau că a avut cel mai bun marketing?
Majoritatea exporturilor româneşti de vin se fac în vrac, la preţuri derizorii de un euro sau doi euro litrul. Sunt pur şi simplu nerentabile, iar în tot acest timp numeroşi producători români îşi folosesc bugetele de marketing pentru a se canibaliza între ei pe o piaţă internă mult prea mică pentru uriaşa producţie de vin a României. Acum, insolvenţa Murfatlar, jucătorul care a riscat cel mai mult pariind pe marketing le va da o palmă tuturor producătorilor. La fel ca dacii care îşi consumau în exces propria producţie de vin, ei sunt acum într-o criză de supra-producţie pe care nu o înţeleg şi pentru care nu au soluţii.
La 2.000 de ani după asta, cel mai mare producător de vinuri din România, Murfatlar, şi-a cerut singur insolvenţa, după un an în care afacerile firmei au avut o creştere de peste 30%. Cam cu atât a crescut şi producţia naţională de vinuri, şi chiar dacă cei de la Murfatlar nu au avut o creştere similară de producţie, vânzările le-au mers bine. De ce şi-au cerut atunci insolvenţa o să întrebaţi? Pentru că au datorii scadente pe care nu le pot acoperi din încasări. Au, cum se spune, o problemă de cash iar în teorie o astfel de situaţie se numeşte supraîncălzire. Firma s-a extins mai repede decât îşi putea permite, a forţat expansiunea, de altfel Murfatlar a avut în ultimul deceniu probabil cel mai agresiv marketing dintre toţi producătorii de vinuri din România.
Putem presupune astăzi că atunci când le-a cerut supuşilor să renunţe la vin Burebista nu l-a şi plătit pe Strabon ca să facă publică decizia la nivel mondial, pentru a creşte valoarea vinului dacic, ce devenea astfel mai puţin şi deci mai preţuit. Ceea ce nu au reuşit niciodată producătorii români de vinuri este să înţeleagă că nu vor reuşi niciodată să exporte vin la preţuri bune dacă nu pun mână de la mână pentru a face un brand din vinul românesc. În zilele noastre locul lui Strabon este luat de CNN, dar o campanie serioasă pe o staţie internaţională depăşeşte cu mult puterea financiară a unor firme cu vânzări anuale între 10 şi 40 de milioane de euro.
Dacă trăiaţi cu impresia că vinul românesc este printre cele mai bune din lumea atunci aflaţi că asta este o poveste. Nu contează dacă este adevărată sau nu, este şi greu de stabilit acest lucru, dar ceea ce contează este ca povestea să fie crezută de cât mai multă lume, la nivel mondial. Dacă de exemplu Coca-Cola a ajuns cea mai vândută băutură răcoritoare din lume, poţi trage automat concluzia că este şi cea mai bună? Sau că a avut cel mai bun marketing?
Majoritatea exporturilor româneşti de vin se fac în vrac, la preţuri derizorii de un euro sau doi euro litrul. Sunt pur şi simplu nerentabile, iar în tot acest timp numeroşi producători români îşi folosesc bugetele de marketing pentru a se canibaliza între ei pe o piaţă internă mult prea mică pentru uriaşa producţie de vin a României. Acum, insolvenţa Murfatlar, jucătorul care a riscat cel mai mult pariind pe marketing le va da o palmă tuturor producătorilor. La fel ca dacii care îşi consumau în exces propria producţie de vin, ei sunt acum într-o criză de supra-producţie pe care nu o înţeleg şi pentru care nu au soluţii.
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu