Ţintesc o diplomă la Hardvard!
De Matei Mircioane
A început anul universitar. Nu mă grăbesc să merg la deschidere, fiindcă sunt obosit de la cheful organizat azi noapte la facultate. A fost un chef pe cinste, cu valuri de bere, cu dans la bară, cu un streap tease făcut de o studentă curajoasă şi două profesoare timide. Nu are rost să merg la deschidere, fiindcă nici nu m-am înscris. De altfel, nu am luat nici bacalaureatul, că ăştia din învăţământul preuniversitar s-au făcut ai dracu’ şi vor să ne ţină de proşti. Au pus camerele de filmat pe noi, cum pune poliţia furtunurile cu apă pe protestatarii care, în mod legitim, vor să fie plătiţi ca în Germania şi să lucreze ca în Grecia.
Atunci, cum să nu fim stresaţi?! Dar rezolv eu şi problema asta, mergând pe o logică simplă. Dacă există corupţie în universităţi, trebuie să mai fi rămas ceva şi prin licee. Nu se poate să nu găsesc vreun director de liceu cu inimă bună, care să-mi dea şi mie o diplomă. Ce mare lucru o diplomă de bacalaureat! Nu e nevoie de imaginaţie ca să faci una. Modelul există, doar trebuie trecut numele meu pe ea. Pentru asta sunt dispus chiar şi să mă împrumut de la o bancă. Din păcate nu mai merg împrumuturile cu buletinul. Cum spuneam, s-au pus ăştia cu furtunurile pe noi! Ne-au îngrădit toate libertăţile. Dar îmi conving eu părinţii să se împrumute, că ăştia sunt de modă veche. Ţin cu dinţii de locurile lor de muncă.
După ce rezolv cu diploma de bac, mă fac şomer şi îi bag pe babaci la o refinanţare. Nu imediat. Aştept trei ani şi-mi scot diploma de la Universitatea Biopământul, Bioluna sau Biomarte. Una din universităţile astea planetare, care ajută studenţii amărâţi să o scoată la capăt. Doar n-o să dispară toate! Şi, dacă dispar, apar altele. Am încredere şi sunt perseverent. Că nu degeaba am parcurs anii ăştia de tranziţie. Am învăţat de la alţii cum se face carieră. După aceea nu mai rămâne decât să-mi trec pe CV un master şi un doctorat la vreo universitate Ştrandford, Oxbord sau Hardvard. De aici încolo, toate porţile îmi vor fi deschise. Nu-mi rămâne decât să mă bag în politică.
Atunci, cum să nu fim stresaţi?! Dar rezolv eu şi problema asta, mergând pe o logică simplă. Dacă există corupţie în universităţi, trebuie să mai fi rămas ceva şi prin licee. Nu se poate să nu găsesc vreun director de liceu cu inimă bună, care să-mi dea şi mie o diplomă. Ce mare lucru o diplomă de bacalaureat! Nu e nevoie de imaginaţie ca să faci una. Modelul există, doar trebuie trecut numele meu pe ea. Pentru asta sunt dispus chiar şi să mă împrumut de la o bancă. Din păcate nu mai merg împrumuturile cu buletinul. Cum spuneam, s-au pus ăştia cu furtunurile pe noi! Ne-au îngrădit toate libertăţile. Dar îmi conving eu părinţii să se împrumute, că ăştia sunt de modă veche. Ţin cu dinţii de locurile lor de muncă.
După ce rezolv cu diploma de bac, mă fac şomer şi îi bag pe babaci la o refinanţare. Nu imediat. Aştept trei ani şi-mi scot diploma de la Universitatea Biopământul, Bioluna sau Biomarte. Una din universităţile astea planetare, care ajută studenţii amărâţi să o scoată la capăt. Doar n-o să dispară toate! Şi, dacă dispar, apar altele. Am încredere şi sunt perseverent. Că nu degeaba am parcurs anii ăştia de tranziţie. Am învăţat de la alţii cum se face carieră. După aceea nu mai rămâne decât să-mi trec pe CV un master şi un doctorat la vreo universitate Ştrandford, Oxbord sau Hardvard. De aici încolo, toate porţile îmi vor fi deschise. Nu-mi rămâne decât să mă bag în politică.
Autor Matei Mircioane
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu