Regionalizarea – războiul politicienilor

S-a spus că propunerea lui Traian Băsescu cu privire la desfiinţarea judeţelor şi apariţia celor opt regiuni a fost una politică.

Surprinzătoare, cel puţin pentru graba de care dau dovadă cei care au gândit-o, ea a bulversat toată clasa politică, indiferent de orientări şi doctrină.

Unii au privit-o ca pe un act de forţă, menit să eludeze Constituţia României, dar şi ca pe un nou atac la principiile democraţiei. Alţii au pus carul înaintea boilor şi au invocat costurile costisitoare ce urmează să fie suportate de populaţie, odată cu preschimbarea documentelor de tot felul. E drept că nici premierul şi, totodată, preşedintele PD-L Emil Boc n-a reuşit să fie convingător în argumentele aduse în favoarea regionalizării ţării, dovadă că are contestatari, unii chiar vehemenţi, chiar din interiorul propriului partid. Pe undeva, nefericitul Boc pare de înţeles, el n-a făcut decât să execute ceea ce i s-a transmis de la Cotroceni. Asta o face de doi ani şi ne dovedeşte că este cel mai ascultător premier din istoria postdecembristă a României.

Dincolo de aceste aspecte de formă, inerente în astfel de situaţii, trebuie remarcată reacţia clasei politice. În special a actorilor ce joacă pe scenele consiliilor judeţene ori îşi fac intrarea în parlament de la nivelul actualelor unităţi teritorial-administrative. Pentru ei, regionalizarea înseamnă un pas înapoi în plan personal. Orgoliile ce-i animă pe fiecare în parte sunt mai presus de orice iniţiativă, chiar dacă ea s-ar dovedi viabilă într-o bună zi. Gargara cu datoria faţă de concetăţenii lor nu mai ţine. Au avut la dispoziţie 21 de ani să ne demonstreze că le pasă de electorat, în numele căruia clamează acum îngrijorare faţă de propunerea preşedintelui. Eu nu cred că le-a păsat vreodată de mine, de tine, de noi toţi la un loc. Mereu au primat doar de propriile lor interese. Au făcut tot ce le-a stat în putinţă să-şi conserve privilegiile câştigate de-a lungul anilor, iar acum sunt în pericol de a fi deposedaţi de titlurile cu care se afişează peste tot. Mulţi dintre ei nu sunt decât nişte şmecheraşi care s-au îmbogăţit pe spatele statului. Atunci când se întâlnesc la o şuetă stropită cu votcă şi whisky uită de rivalităţi şi nepotriviri doctrinare şi pun comuna, oraşul şi judeţul la cale. Nu i-a interesat nici o clipă soarta pensionarului, condiţia intelectualului ori viitorul comunităţii în care trăiesc. După principiul „Mie să-mi meragă bine“, ne-au condus după bunul lor plac.

Aceştia sunt baronii pe stil nou care, dacă se vor desfiinţa judeţele, nu vor mai avea aceeaşi influenţă publică. Strânşi cu uşa de un preşedinte imprevizibil, se întorc la popor şi, indirect, ne cer să nu fim de acord cu o astfel de propunere. Teoretic, referendumul pe care unii intenţionează să-l facă pe această temă nu ar trebui să ne intereseze prea mult. E războiul lor şi să se spele cu el pe cap.

La urma-urmei, în cazul regionalizării, dracu’ n-ar fi chiar atât de negru pe cât îl fac alţii. Ar dispărea armata de birocraţi şi de şefi de care nu mai ai loc să-ţi faci treaba mică.