Regele a murit! Trăiască regele!
De Victor Nafiru
Privatizarea Oltchim-ului a eşuat lamentabil atât pentru cel care îşi adjudecase acţiunile scoase la vânzare, cât şi pentru statul român. În orice ţară civilizată, procesul de vânzare-cumpărare ar fi avut aceeaşi soartă, în condiţiile în care la data stabilită cumpărătorul ar fi venit cu buzunarele goale.
E adevărat, Dan Diaconescu nu s-a prezentat baş în halul acesta. Pentru a impresiona poporul din Râmnicu Vâlcea, a adus de la bancă câteva pungi pline cu bancnote româneşti care, toate la un loc, ar fi echivalat cu 1,9 milioane de euro. Evident că banii putea să-i aducă în cutii de tablă şi închise ermetic, mai ales că, după propria-i afirmaţie, patru firme de protecţie şi pază a valorilor au refuzat să-i transporte banii. A preferat, însă, să-i schimbe în bancnote cât mai mărunte şi să-i plimbe ca pe sfintele moaşte prin tot Bucureştiul, ca să-i arate poporului că e gata să plătească salariile restante.
Eşuarea privatizării nu înseamnă şi sfârşitul telenovelei de la OTV. Dimpotrivă. Tot ce am văzut în aceste zile a fost un fel de promo de televiziune, înainte de rularea unui serial de mare succes. Elodia a fost nimica toată pe lângă ce urmează să ne prezinte de acum încolo caracaleanu’. Un serial ce are la bază un scenariu al conspiraţiei naţionale împotriva celuia pe care otviştii îl şi văd în manualul de istorie, alături de marii bărbaţi ai neamului. Ciocoii şi-au unit forţele malefice, şi-au dat mâinile şi până la urmă l-au eliminat din ecuaţia câştigătoare. „Eu am vrut, am avut şi banii, numai că Ponta şi ai lui m-au dat la o parte“ sau, „N-am vrut să le dau şpagă şi din cauza asta nu au semnat contractul“, vor fi câteva dintre afirmaţiile pe care le vom auzi de acum încolo din gura celui mai mediatizat ziarist român contemporan.
E adevărat, Dan Diaconescu a pierdut garanţia de participare la licitaţie, un fleac de 120.000 de euro pe lângă câştigul înzecit de pe urma publicităţii gratuite de care a avut parte la televiziunile naţionale. Timp de zece zile, ţara s-a împărţit în două: în cei care au văzut în el un salvator, nu doar al combinatului vâlcean, şi în cei ce au intuit încă de la început cacialmaua pregătită de otevistul-şef. Pe cei din prima categorie, chiar dacă nu sunt de ordinul mai multor milioane, îi va avea lângă el şi partidul său în alegerile generale din decembrie. Frustraţii, impotenţii mintali şi cei ce au făcut o cauză din lupta tacită cu statul şi instituţiile acestuia vor reprezenta corpul de elită al armatei oteviste cu care Dan Diaconescu se va prezenta la urne. Iar dacă guvernul USL nu va reuşi să resusciteze acest combinat muribund, este posibil ca PPDD să intre în Parlamentul României cu un număr nesperat de mare de senatori şi deputaţi.
Acest lucru nu este exclus, românii fiind predispuşi să se situeze de partea celor slabi, plângăcioşi şi care mai cred în poveşti fabricate în televiziuni de garsonieră.
E adevărat, Dan Diaconescu nu s-a prezentat baş în halul acesta. Pentru a impresiona poporul din Râmnicu Vâlcea, a adus de la bancă câteva pungi pline cu bancnote româneşti care, toate la un loc, ar fi echivalat cu 1,9 milioane de euro. Evident că banii putea să-i aducă în cutii de tablă şi închise ermetic, mai ales că, după propria-i afirmaţie, patru firme de protecţie şi pază a valorilor au refuzat să-i transporte banii. A preferat, însă, să-i schimbe în bancnote cât mai mărunte şi să-i plimbe ca pe sfintele moaşte prin tot Bucureştiul, ca să-i arate poporului că e gata să plătească salariile restante.
Eşuarea privatizării nu înseamnă şi sfârşitul telenovelei de la OTV. Dimpotrivă. Tot ce am văzut în aceste zile a fost un fel de promo de televiziune, înainte de rularea unui serial de mare succes. Elodia a fost nimica toată pe lângă ce urmează să ne prezinte de acum încolo caracaleanu’. Un serial ce are la bază un scenariu al conspiraţiei naţionale împotriva celuia pe care otviştii îl şi văd în manualul de istorie, alături de marii bărbaţi ai neamului. Ciocoii şi-au unit forţele malefice, şi-au dat mâinile şi până la urmă l-au eliminat din ecuaţia câştigătoare. „Eu am vrut, am avut şi banii, numai că Ponta şi ai lui m-au dat la o parte“ sau, „N-am vrut să le dau şpagă şi din cauza asta nu au semnat contractul“, vor fi câteva dintre afirmaţiile pe care le vom auzi de acum încolo din gura celui mai mediatizat ziarist român contemporan.
E adevărat, Dan Diaconescu a pierdut garanţia de participare la licitaţie, un fleac de 120.000 de euro pe lângă câştigul înzecit de pe urma publicităţii gratuite de care a avut parte la televiziunile naţionale. Timp de zece zile, ţara s-a împărţit în două: în cei care au văzut în el un salvator, nu doar al combinatului vâlcean, şi în cei ce au intuit încă de la început cacialmaua pregătită de otevistul-şef. Pe cei din prima categorie, chiar dacă nu sunt de ordinul mai multor milioane, îi va avea lângă el şi partidul său în alegerile generale din decembrie. Frustraţii, impotenţii mintali şi cei ce au făcut o cauză din lupta tacită cu statul şi instituţiile acestuia vor reprezenta corpul de elită al armatei oteviste cu care Dan Diaconescu se va prezenta la urne. Iar dacă guvernul USL nu va reuşi să resusciteze acest combinat muribund, este posibil ca PPDD să intre în Parlamentul României cu un număr nesperat de mare de senatori şi deputaţi.
Acest lucru nu este exclus, românii fiind predispuşi să se situeze de partea celor slabi, plângăcioşi şi care mai cred în poveşti fabricate în televiziuni de garsonieră.
Autor Victor Nafiru
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu