La muncă, români!

După începutul cald al anului când, să recunoaştem nu am avut temperaturi de iarnă autentică, ne-a fost teamă de îngheţuri şi zăpezi în martie, care să compromită un nou an agricol. Din fericire, Dumnezeu a ţinut cu noi şi nu a mai întors iarna din drumul ei către alte meleaguri. Şi odată cu trecerea ei, şi noi am scăpat de grijile facturilor de la încălzire, de răceală, de mâini şi picioare fracturate. A dat colţul la urzică, pieţele sunt pline cu dragavei, leurdă, spanac, ceapă şi salata verde şi alte astfel de bunătăţi de sezon, semn că totul va fi bine de acum înainte.

Un an agricol bun poate aduce un plus de bunăstare pentru economia naţională. Câteva procente de creştere, care să compenseze cu ceea ce se întâmplă cu industria. În mod normal, acest lucru ar trebui să ne bucure şi să ne dea speranţe într-un viitor mai bun în care agricultura să joace un rol important.

Aşa s-a întâmplat şi în urmă cu trei ani. Atunci, culturile agricole au atins producţiile cele mai mari din 1990 încoace. A fost un an bun, cu de toate, mai puţin în privinţa desfacerii. Ţăranul nefiind prins în asociaţii, s-a văzut în situaţia de a-şi vinde pe de-a moaca marfa speculanţilor din pieţe, iar atunci când a refuzat să-şi bată singur joc de munca lui, a preferat să arunce roşiile sau să le lase să putrezească pe câmp.

Paradoxal, creşterea producţiei agricole nu aduce foarte mulţi bani la buget. Aceasta, în condiţiile în care, sectorul este puţin fiscalizat. Ţăranul vinde şi pe buza şanţului, şi la colţ de stradă, şi între blocuri, fără ca inspectorii fiscali să-i ţină o evidenţă clară. În schimb, e bine pentru truditorii satelor, care vor pune la chimir mai mulţi bani, asta în cazul în care culturile lor nu vor fi afectate de grindină ori inundaţii.

Să sperăm că vom avea parte de un an rodnic, fără calamităţi naturale, de recolte de mii de kilograme la hectar, care să ne amintească de alte vremuri, căci doar aşa vom reuşi să atingem o creştere economică satisfăcătoare. Până acum, natura se arată generoasă cu noi, mai trebuie doar să punem mâna pe sapă şi să ne apucăm serios de treabă. Nu de alta, dar este vremea să ne dezobişnuim de prostul obicei, insuflat de statul neputincios, de a sta cu mâna întinsă la tot felul de ajutoare sociale şi pomeni electorale.