Principii leÅŸinate

Începe şcoala! Momentul este unul important în viaţa societăţii, fiindcă ritmurile se schimbă. Copiii, părinţii, bunicii, dascălii, femeile de serviciu, bibliotecarii, şoferii de pe maşinile de transport al elevilor, şoferii care duc cornul şi laptele, şoferii în general, se mişcă după un ritm nou, mai alert, ţara se înviorează odată cu primul clopoţit, care anunţă începerea şcolii. Se presupune că şi Ministerul Educaţiei trepidează, pentru că mereu şi mereu are de schimbat regulile de funcţionare ale învăţământului, în ideea că de mâine o să fie mai bine. Cu toate acestea învăţământul merge prost de tot.

E adevărat că nu se pot schimba lucrurile peste noapte, nu se poate repara ce s-a stricat în peste 20 de ani. Trebuie să recunoaştem că semnalul care a zguduit învăţământul din România a fost dat de acel ministru, atât de contestat, Daniel Funeriu, care, anul trecut, a impus reguli drastice de supraveghere a bacalaureatului. Rezultatul a fost catalogat drept un dezastru. A fost un dezastru care reflectă realitatea din şcoli. De 20 de ani, hai să zicem că, poate, doar de peste 10 ani, nu se mai învaţă aproape nimic la şcoală. Poate că în primii ani de după revoluţie, s-a mai învăţat câte ceva, din inerţie. După ce inerţia s-a consumat, iar elevii şi dascălii (şi părinţii) au constatat că nimeni nu mai controlează nimic, iar şcoala poate funcţiona după regulile din piaţă, adică notele şi diplomele se pot vinde şi cumpăra ca la târg, învăţământul s-a transformat într-un talcioc. Şi, ca la talcioc, la marea înghesuială, s-au consumat şi multe bătăi cu pumnii şi picioarele între clienţi, adică s-au bătut elevi cu elevi, dascăli cu dascăli, elevi cu dascăli. Tot ca la talcioc, s-au înfiripat tot felul de poveşti de amor, scene de sex şi violenţă, în care dascălii s-au amestecat cu elevii. Învăţământul, scăpat de sub control, s-a transformat într-un turn Babel, în care nimeni nu se mai înţelegea cu nimeni şi, evident, construcţia urma să se prăbuşească. De aceea spun că mult hulitul Funeriu are, totuşi, un merit. A reintrodus în şcoală noţiunea de control şi nevoie de disciplină. Şi, oricât ar preamări aplogeţii economiei de piaţă sistemele în care totul este o marfă care se vinde şi se cumpără, parcă, parcă ne-am dat seama că sistemul de învăţământ nu poate fi şi nu trebuie să fie o piaţă. Adică, se mai fac unele lucruri şi în ideea de a-l face pe om, de a-l construi spiritual, astfel încât el să-şi găsească un loc în societate, să poată oferi ceva societăţii, dar şi, foarte important, să fie în stare să-şi gândească viaţa şi să încerce să găsescă un sens spiritual existenţei.

E important să ai un televizor cu ecran mare şi plat în apartament, dar ar fi bine să fii instruit să mai comuţi şi pe TVR Cultural. Pfff, era să uit! TVR Cultural s-a desfiinţat, începând de astăzi. Tot din cauza regulilor economiei de piaţă. Nu era rentabil.
Paradoxal, învăţământul va deveni rentabil doar în momentul în care va funcţiona pe bază de încredere, entuziasm, dragoste, moralitate, altruism, disciplină şi alte chestii din acestea leşinate, care nu se găsesc în talcioc. Ziceam că-s leşinate din cauză că prea mulţi nu le mai consideră principii de valoare.

Începe şcoala. Speranţa mea este că sunetul clopoţelului, în sfârşit, va trezi din leşin măcar disciplina. Fiindcă după ea se vor înşira cuminţi şi celelalte.