Pleacă ai noştri, vin ai noştri!
De Victor Nafiru
Am asistat ieri la o adevărată demonstraţie de forţă pe piaţa politicii româneşti. Trei congrese extraordinare ale partidelor ce compun USL iar, în final, o întrunire de amploare la Pavilionul Expoziţional din Capitală. Să recunoaştem, aproape 10.000 de politicieni veritabili şi activişti de partid adunaţi sub aceeaşi cupolă nu sunt de ici, de colo. Practic, a fost semnalul dat de USL pentru începerea războiului total împotriva preşedintelui Traian Băsescu, dar şi împotriva PDL.
Gestul liderului PSD, Victor Ponta, de a rupe în mod public scrisoarea avându-l drept expeditor pe preşedintele României, este unul de maximă sfidare la adresa unui om care până acum a miştocărit tot timpul pe seama celor doi copreşedinţi USL. Cu ce mână dai, cu aia primeşti, spune o zicală românească, iar Băsescu a primit ceea ce merita. Mai mult, şi-a subestimat adversarii politici, deveniţi între timp duşmani, demonstrând că fie că nu a învăţat nimic din episodul cu propunerea făcută lui Ponta de a prelua Guvernul de la Emil Boc, fie că se află într-o derută totală. Înclin spre varianta de pe urmă, cu convingerea că lupii tineri din fruntea USL nu se vor opri aici.
Strânşi la un loc, activiştii din PSD, PNL şi PC au vrut să arate naţiunii cine va conduce România în următorii patru ani. Cine vor fi noii jupâni, ayatollahi şi baroni din teritoriu. După opt, respectiv patru ani de tropăit fără efect în Opoziţie, PSD şi PNL par îndreptăţite să ia locul PDL la guvernare. O guvernare bântuită de criza economică şi de măsuri nepopulare care au zdruncinat încrederea românilor în cei ce au condus ţara din 2008 încoace. Însă, preluarea puterii nu se poate face, ca şi până acum, doar pe baza unui proces-verbal de predare-primire. Nu că ar fi prea simplu, ci pentru că astfel de momente nu ar mai trebui să existe în politica noastră. Faptul că înlocuim o guvernare cu alta nu mai este suficient. În condiţiile în care nu se schimbă mentalitatea politicienilor, iar năravurile acestora rămân pe mai departe, nu vom putea spune decât ceea ce se ştie de când e votul uninominal la români: „Pleacă ai noştri, vin ai noştri, noi ca fraierii îi votăm“.
Gestul liderului PSD, Victor Ponta, de a rupe în mod public scrisoarea avându-l drept expeditor pe preşedintele României, este unul de maximă sfidare la adresa unui om care până acum a miştocărit tot timpul pe seama celor doi copreşedinţi USL. Cu ce mână dai, cu aia primeşti, spune o zicală românească, iar Băsescu a primit ceea ce merita. Mai mult, şi-a subestimat adversarii politici, deveniţi între timp duşmani, demonstrând că fie că nu a învăţat nimic din episodul cu propunerea făcută lui Ponta de a prelua Guvernul de la Emil Boc, fie că se află într-o derută totală. Înclin spre varianta de pe urmă, cu convingerea că lupii tineri din fruntea USL nu se vor opri aici.
Strânşi la un loc, activiştii din PSD, PNL şi PC au vrut să arate naţiunii cine va conduce România în următorii patru ani. Cine vor fi noii jupâni, ayatollahi şi baroni din teritoriu. După opt, respectiv patru ani de tropăit fără efect în Opoziţie, PSD şi PNL par îndreptăţite să ia locul PDL la guvernare. O guvernare bântuită de criza economică şi de măsuri nepopulare care au zdruncinat încrederea românilor în cei ce au condus ţara din 2008 încoace. Însă, preluarea puterii nu se poate face, ca şi până acum, doar pe baza unui proces-verbal de predare-primire. Nu că ar fi prea simplu, ci pentru că astfel de momente nu ar mai trebui să existe în politica noastră. Faptul că înlocuim o guvernare cu alta nu mai este suficient. În condiţiile în care nu se schimbă mentalitatea politicienilor, iar năravurile acestora rămân pe mai departe, nu vom putea spune decât ceea ce se ştie de când e votul uninominal la români: „Pleacă ai noştri, vin ai noştri, noi ca fraierii îi votăm“.
Autor Victor Nafiru
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu