Optimismul la români!
De Victor Nafiru
Încă nu ne-am revenit din mahmureala sărbătorilor de iarnă, deşi aproape fiecare dintre noi a încercat să se dreagă cu o ciorbă de varză acră. Unii, care au vacanţă până în 13 ianuarie, nici măcar nu dau semne că s-ar fi săturat de cârnaţi, caltaboşi, piftie, vin şi ţuică. Alte sărbători îi aşteaptă la acest sfârşit de săptămână, prilej numai bun pentru a testa rezistenţa bilei şi ficatului la mâncarea grasă şi băuturile spirtoase.
Cei care şi-au temperat poftele şi pornirile pantagruelice, ori şi-au terminat proviziile, par cei mai câştigaţi, mai ales după o plimbare de primăvară, o oră la sală sau la bazin, în timp ce aceia care preferă să lenevească în faţa televizorului au ocazia să revadă programele din noaptea de Revelion.
Altfel spus, zece zile din decembrie şi cincisprezece din ianuarie par suficiente pentru a ne reface după un an lung şi obositor. La drept vorbind, nici dacă nu ar fi existat această vacanţă prelungită, românul tot nu ar fi avut ce face la locul său de muncă. De-a lungul anului, el este mai mereu în căutarea obiectului muncii, dar şi în căutarea unei slujbe pe măsura pregătirii sale.
Odată întors la serviciu, va mai avea nevoie de o săptămână-două de acomodare, şi uite aşa trece prima lună din an, fără ca statisticile să înregistreze măcar jumătate de procent în privinţa creşterii economice. Chiar dacă am trecut la economia de piaţă, anumite apucături din Epoca de Aur au rămas. De pildă, câteva expresii, care au făcut istorie de-a lungul anilor: „Şantierul Cucu, bani puţini şi mult de lucru“, sau „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim“.
La bancuri şi zicători ne pricepem de minune. Ştim să facem haz de necaz, chiar şi atunci când purcica e moartă în coteţ, şi să ne scoatem din necazuri şi supărare alături de prietenii de pahar. Avem darul de a trece pe lângă greutăţile vieţii cu zâmbetul pe buze şi să nu mai privim în urmă la ce a fost. Şi o facem ori de câte ori avem ocazia, chiar dacă este sau nu sărbătoare. Suntem neam de petrecăreţi, lucru pe care l-au constatat şi jurnaliştii britanici care situează Bucureştiul între cele mai vesele capitale europene.
Cei care şi-au temperat poftele şi pornirile pantagruelice, ori şi-au terminat proviziile, par cei mai câştigaţi, mai ales după o plimbare de primăvară, o oră la sală sau la bazin, în timp ce aceia care preferă să lenevească în faţa televizorului au ocazia să revadă programele din noaptea de Revelion.
Altfel spus, zece zile din decembrie şi cincisprezece din ianuarie par suficiente pentru a ne reface după un an lung şi obositor. La drept vorbind, nici dacă nu ar fi existat această vacanţă prelungită, românul tot nu ar fi avut ce face la locul său de muncă. De-a lungul anului, el este mai mereu în căutarea obiectului muncii, dar şi în căutarea unei slujbe pe măsura pregătirii sale.
Odată întors la serviciu, va mai avea nevoie de o săptămână-două de acomodare, şi uite aşa trece prima lună din an, fără ca statisticile să înregistreze măcar jumătate de procent în privinţa creşterii economice. Chiar dacă am trecut la economia de piaţă, anumite apucături din Epoca de Aur au rămas. De pildă, câteva expresii, care au făcut istorie de-a lungul anilor: „Şantierul Cucu, bani puţini şi mult de lucru“, sau „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim“.
La bancuri şi zicători ne pricepem de minune. Ştim să facem haz de necaz, chiar şi atunci când purcica e moartă în coteţ, şi să ne scoatem din necazuri şi supărare alături de prietenii de pahar. Avem darul de a trece pe lângă greutăţile vieţii cu zâmbetul pe buze şi să nu mai privim în urmă la ce a fost. Şi o facem ori de câte ori avem ocazia, chiar dacă este sau nu sărbătoare. Suntem neam de petrecăreţi, lucru pe care l-au constatat şi jurnaliştii britanici care situează Bucureştiul între cele mai vesele capitale europene.
Autor Victor Nafiru
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu