Joia crucială a protestelor
De Matei Mircioane
Este evident, cred, pentru toată lumea că protestele de dragul protestelor nu duc la niciun rezultat. De şase zile se protestează pe tot teritoriul ţării, mai nou şi pe la ambasadele României din străinătate. Protestele au o bază largă de nemulţumire, însă, trebuie să recunoaştem, deşi protestatarii par hotărâţi şi perseverenţi, numărul celor ieşiţi în stradă nu a crescut semnificativ.
Acest lucru se datorează şi faptului că protestatarii nu au acceptat asocierea liderilor politici la demonstraţii. Pe de altă parte, nici sindicatele nu s-au dovedit foarte dorite la proteste şi stau în expectativă.
Oamenii ieşiţi în stradă arată astfel că şi-au pierdut încrederea în politicieni, fie ei ai Puterii, fie ai Opoziţiei, şi nu mai cred nici în liderii sindicali, care sau discreditat singuri sau cu ajutorul Guvernului. Astfel că nemulţumirea oamenilor este foarte clară, ei protestează ca urmare a sărăciei, dar şi a sentimentului că liderii nu-i mai reprezintă, că democraţia nu mai funcţionează şi sistemul lucrează în defavoarea lor. Dacă nemulţumirile sunt clare, nu la fel de clare sunt soluţiile. Un protestatar afirma că preşedintele şi Guvernul trebuie să-şi dea demisia, dar nu vrea să-i vadă nici pe cei din Opoziţie trecând la Putere. La întrebarea: atunci cine să ne conducă, a răspuns: „Nu contează, şi un dulap dacă pui în locul lor, tot e mai bine!”.
Totuşi, un stat democratic trebuie condus de o putere politică, o Putere care să convingă poporul şi să fie aleasă de către popor. Conducerea ţării nu poate fi aleasă prin concurs şi nici nu poate fi lăsată moştenire. Poate că nu ne place politica, dar trebuie să acceptăm că ea reprezintă o formă organizată de administrare a prezentului şi viitorului (uneori chiar şi a trecutului, dar asta e o altă poveste). Tot atât de adevărat este că nu „strada” trebuie să găsească soluţii. E destul că a găsit resurse de energie şi demnitate ca să-şi arate nemulţumirile. Soluţiile trebuie să fie, totuşi, politice.
Oficial se ştie că astăzi vor ieşi în stradă şi membrii Opoziţiei, cu liderii lor, respectiv reprezentanţii USL. Acesta este un punct crucial. Dacă „strada”, aşa cum s-a organizat ea spontan, pentru a-şi arăta nemulţumirea, îi va respinge pe politicienii din Opoziţie şi pe susţinătorii lor, înseamnă că nu este decât o chestiune de timp până ca protestele să se stingă în mod natural. Va interveni oboseala, uzura, lipsa de orizont, şi va apărea chiar fenomenul de respingere a protestelor de către restul populaţiei, care vrea să lucreze, să facă afaceri, comerţ, să câştige bani, să meargă la teatru ori să bea bere. Dacă, însă, cei care au ocupat până astăzi strada, exprimându-şi legitim nemulţumirile, vor fraterniza cu Opoziţia, atunci este clar că actuala Putere are o mare problemă şi ceva trebuie schimbat urgent, acum, şi nu la toamnă. Astfel că ziua de astăzi, joi, 19 ianuarie 2012, este o zi crucială în mersul evenimentelor.
Acest lucru se datorează şi faptului că protestatarii nu au acceptat asocierea liderilor politici la demonstraţii. Pe de altă parte, nici sindicatele nu s-au dovedit foarte dorite la proteste şi stau în expectativă.
Oamenii ieşiţi în stradă arată astfel că şi-au pierdut încrederea în politicieni, fie ei ai Puterii, fie ai Opoziţiei, şi nu mai cred nici în liderii sindicali, care sau discreditat singuri sau cu ajutorul Guvernului. Astfel că nemulţumirea oamenilor este foarte clară, ei protestează ca urmare a sărăciei, dar şi a sentimentului că liderii nu-i mai reprezintă, că democraţia nu mai funcţionează şi sistemul lucrează în defavoarea lor. Dacă nemulţumirile sunt clare, nu la fel de clare sunt soluţiile. Un protestatar afirma că preşedintele şi Guvernul trebuie să-şi dea demisia, dar nu vrea să-i vadă nici pe cei din Opoziţie trecând la Putere. La întrebarea: atunci cine să ne conducă, a răspuns: „Nu contează, şi un dulap dacă pui în locul lor, tot e mai bine!”.
Totuşi, un stat democratic trebuie condus de o putere politică, o Putere care să convingă poporul şi să fie aleasă de către popor. Conducerea ţării nu poate fi aleasă prin concurs şi nici nu poate fi lăsată moştenire. Poate că nu ne place politica, dar trebuie să acceptăm că ea reprezintă o formă organizată de administrare a prezentului şi viitorului (uneori chiar şi a trecutului, dar asta e o altă poveste). Tot atât de adevărat este că nu „strada” trebuie să găsească soluţii. E destul că a găsit resurse de energie şi demnitate ca să-şi arate nemulţumirile. Soluţiile trebuie să fie, totuşi, politice.
Oficial se ştie că astăzi vor ieşi în stradă şi membrii Opoziţiei, cu liderii lor, respectiv reprezentanţii USL. Acesta este un punct crucial. Dacă „strada”, aşa cum s-a organizat ea spontan, pentru a-şi arăta nemulţumirea, îi va respinge pe politicienii din Opoziţie şi pe susţinătorii lor, înseamnă că nu este decât o chestiune de timp până ca protestele să se stingă în mod natural. Va interveni oboseala, uzura, lipsa de orizont, şi va apărea chiar fenomenul de respingere a protestelor de către restul populaţiei, care vrea să lucreze, să facă afaceri, comerţ, să câştige bani, să meargă la teatru ori să bea bere. Dacă, însă, cei care au ocupat până astăzi strada, exprimându-şi legitim nemulţumirile, vor fraterniza cu Opoziţia, atunci este clar că actuala Putere are o mare problemă şi ceva trebuie schimbat urgent, acum, şi nu la toamnă. Astfel că ziua de astăzi, joi, 19 ianuarie 2012, este o zi crucială în mersul evenimentelor.
Autor Matei Mircioane
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu